tag:blogger.com,1999:blog-37862033935261752082024-02-19T13:49:51.125+02:00Say you love me.Blogul unui înger complexat de sine.Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.comBlogger124125tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-82078215974499976192011-06-27T22:23:00.008+03:002011-06-27T23:20:57.068+03:00Cartea a prins aripi<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivTv6cK6NQ8te0BzrVEpqRL9k8LN8nK2LV2zCQ5gvb_2nD8f5VCB1SuaS9nz15d4-soSfKePgTZgQWLMjVma1ulajL1g_4G25SlKqQcY8uO-2zFBuzreZ1T9jJ8qgus3C4TCNbEQFO5tE/s1600/168073_1284476769935_1770600900_503728_6547608_n_large.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEivTv6cK6NQ8te0BzrVEpqRL9k8LN8nK2LV2zCQ5gvb_2nD8f5VCB1SuaS9nz15d4-soSfKePgTZgQWLMjVma1ulajL1g_4G25SlKqQcY8uO-2zFBuzreZ1T9jJ8qgus3C4TCNbEQFO5tE/s320/168073_1284476769935_1770600900_503728_6547608_n_large.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5622992364623651570" /></a>Ieri s-a încheiat concursul, iar aşa cum v-am promis, azi avem un câştigător. Le mulţumesc participanţilor, iar celor pe care norocul nu i-a însoţit acum, le promit o altă carte, cât mai curând. Poate chiar în două-trei săptămâni. Rămâne să mă decid. V-am întrebat cum aţi vrea să fac blogul mai atractiv, iar voi m-aţi rugat să-mi scriu părerile şi micile plăceri mai des. Aşa că eu mă voi "resemna" şi în curând au să apară postări despre toate subiectele pe care le-aţi dorit. Nu ştiu momentan cu ce am să încep şi presupun ca nici nu voi planifica.<div>Însă revenind, m-am folosit de <a href="http://random.com/">random.com</a> pentru a-l desemna pe câştigător. Au fost şapte participanţi din care acesta a putut să aleagă. Iar cartea mea a zburat la numărul:</div><div><br /></div><img src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyj9yKDlqxqXqBe41mGKoMwZnhEYhfHWnFEFSXJ_l9trIRWZ6IFqGc6jvTIN6jN_qDiMLvSnnE9qfMKTjTjCp76VyIwaO3I0c-v5PNn_5ILpTcTlk-bRBEpxH0ILiAtvORYQC5miBsTOE/s200/castigatorul.bmp" style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 159px; height: 191px;" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5622984557421521682" /><div><br /></div><div>Numărul unu era <a href="http://rebellionabsentee.blogspot.com/">Geo</a>, motiv pentru care o rog să-mi trimită un mail cu adresa de acasă, ca să-i pot expedia zilele aceasta cartea oferită. Sper să o citească cu acelaşi drag cu care i-o voi trimite şi eu. De asemenea, felicitări.</div><div><br /></div><div>Somnoroasă şi entuziasmată,<br />Íoana.</div><div><br /></div><div style="text-align: right;">Trading Yesterday - She is the sunlight.</div>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-75597748940956723102011-06-22T15:07:00.005+03:002011-06-22T16:24:07.185+03:00I respect my blog!<div><br /></div><a href="http://data.whicdn.com/images/11020260/tumblr_ln1mqxu7cY1qdzv13o1_400_large.jpg?1308595538" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 265px;" src="http://data.whicdn.com/images/11020260/tumblr_ln1mqxu7cY1qdzv13o1_400_large.jpg?1308595538" border="0" alt="" /></a>Sunt oameni care poate nu dau nici două punguliţe de plastic pe blogul lor. Consideră că acesta există dintr-o lipsă de ocupaţie, dintr-o dorinţă de a-şi arăta măreţia şi intelectul neşlefuit, poate chiar din simplul motiv de a fi prezenţi în blogosferă, ca marii zei pe care-i admiră acolo. <div>Şi astfel ajung să nu le pese de ceea ce scriu, să fie articole doar de dragul de a posta ceva şi-a impresiona masa de oameni, sau nu, care dă buzna pentru a fi la curent. <div>Oameni care efectiv nu ştiu să-l respecte în ceea ce reprezintă el, pentru că, în final, blogul este ceea ce eşti şi tu. O mică portiţă spre interiorul tău. Care într-adevăr este mică, dar totuşi deschisă.</div></div><div>Iar pe langă asta, mai sunt şi alţii care-ţi profanează munca, precum micii urâcioşi, căci sunt mici şi lipsiţi de importanţă, ori spam-erii sfruntaţi, iar de ce nu, o ultimă categorie, cei de la Radio Whisper. În primă instanţă par drăguţi şi dispuşi să te promoveze, căci îţi trimit ori un mail simpatic în care te laudă, ori îţi lasă un comentariu pe blog. Acesta sună astfel, l-am primit şi eu:</div><br /><div style="text-align: left;"><i>"Buna Seara!</i></div><i>Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.</i><i>Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.</i><i>Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.</i><i>M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:</i><i>Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.</i><i>Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe .www.radiowhisper.com</i><div><i>Multumesc,</i></div><div><i>Cu stimă Vlad!"</i><div><i><br /></i>Recunosc, am fost încântată de bunăvoinţa lor şi interesul acordat, pentru că de ce să nu afişăm cărţile precum sunt, blogul meu nu e nici prea mult căutat şi nici n-are o grămadă de cititori. Însă cresc şi eu, aşa cum îmi permite timpul, inspiraţia şi motoarele de căutare. Revenind.<div>După comentariul pe care mi l-au lăsat, am hotărât să le răspund şi doar cu al meu replay am rămas. Le spuneam după cum urmează:<br /><br /><div style="text-align: left;"><i>"Buna ziua,</i></div><div style="text-align: left;"><i><br /></i></div><div style="text-align: left;"><i>In primul rand vreau sa va multumesc pentru comentariul pe care mi l-ati lasat pe blog. Nu ma asteptam sa-mi promovati vreun articol, avand in vedere ca nu prea m-am mai ocupat asa tare de scris in blogosfera.</i></div><div style="text-align: left;"><i>As vrea sa stiu daca pot sa gasesc undeva inregistrarea in care s-a discutat despre blogul meu, precum si subiectul pe care l-ati inceput pe baza acestuia. Pe site-ul radio-ului n-am gasit nimic in genul.</i></div><div style="text-align: left;"><i>Legat de o eventuala colaborare, eu sunt deschisa pentru orice propunere, insa as vrea mai multe detalii despre proiectul pe care doriti sa-l incepeti. Un exemplu ar fi domeniile pe care vreti sa le urmariti si ce fel de persoane cautati.</i></div><div style="text-align: left;"><i>Am incercat aseara sa va adaug in lista de Y!M, insa a aparut o eroare, asa ca ramane sa vorbim aici, prin mailuri. De asemenea, linkul radio-ului este deja pe blogul meu.</i></div><div style="text-align: left;"><i>Privind interviul, puteti sa-mi trimiteti un mail cu el si o sa va raspund de indata.</i></div><div style="text-align: left;"><i>Multumesc inca o data pentru atentie si interes.</i></div><div style="text-align: left;"><i>O zi buna.</i></div><div style="text-align: left;"><i><br /></i></div><div style="text-align: left;"><i>Ioana,</i></div><div style="text-align: left;"><i>http://visedebucuresti.blogspot.com"</i></div></div><div><br />Dânşii nu s-au mai deranjat să-mi trimită vreun răspuns la cele scrise. Iar aşa eu am aşteptat câteva zile, apoi săptamâni, ca la un moment dat să descoper chiar din blogosferă că ei încercau doar să se promoveze, strângand cât mai multe linkuri postate pe diferite bloguri, care sa ducă spre site-ul lor. Se pare că nu am fost singura "victimă" în acest şiretlic al lor, mai multe persoane au primit acelaşi mesaj, fară ca macar să descopere ulterior dacă cineva a vorbit de bine despre ei, la radio-ul respectiv. Ba chiar daca nu ma înşel, însuşi domnişoara <a href="http://grapefruits.wordpress.com/">Grapefruits</a> a păţit ceva nelalocul său cu ei. Ulterior lucrurile s-au calmat, iar Radio Whisper a tratat-o aşa cum merita micuţa vitaminizată. </div><div>Însă eu mă întreb ceva. Oare câţi autori încă mai aşteaptă un răspuns din partea lor? Probabil nici dânşii n-au stat sa contorizeze numărul de "<i>Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici.</i>". </div><div>Acestea fiind spuse, articolul a fost doar un semnal de alarmă tras pentru ceilalţi bloggeri, iar reclama proastă tot reclamă este. </div><div>Planuiesc să-i las în plata Domnului, iar drept "răsplată" pentru gestul lor, am să le păstrez linkul lângă celelalte. De ce? Pentru că sunt o fiinţă de cuvânt şi nu întorc lipsa de respect.</div><div><br /></div><div>Undeva într-un orăşel sufocant,<br />Íoana.<br /><br /><div style="text-align: right;">Grégory Lemarchal - De temps en temps.</div></div></div></div><br /><br /><br /><script src="http://connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><fb:like href="http://visedebucuresti.blogspot.com/2011/06/i-respect-my-blog.html" show_faces="true" width="450" font="segoe ui"></fb:like>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-91681348050532458152011-06-17T20:42:00.006+03:002011-06-17T21:48:43.556+03:00Capitolul II – Sunet de vioară (a doua parte)<a href="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 300px;" src="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><div><p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center"><span lang="RO" style="font-size:16.0pt">Capitolul II – Sunet de vioară (a doua parte)<o:p></o:p></span></p></div><div><br /></div>Am fugit pe vârfuri, nici chiar atunci nu puteam să renunţ la uşurinţa din gesturi, şi-am apucat telefonul citind înainte literele de pe ecran: Aine.<br />O voce tremurândă şi feminină mi-a urat un „Bună” cât se putea de jovial, sub o formă numai de ea cunoscută.<br />- Bună şi ţie, Aine. I-am răspuns eu.<br />- Leila, ştii că ai primit rolul Julietei în piesa de teatru jucată în paşi de balet? Puteam distinge în cuvintele ei încântarea unui copil, care totuşi se adăpostea în trupul unei tinere.<br />- Da, m-a anunţat Flore zilele trecute. Păreţi mai bucuroase voi, decât mine. Şi într-adevăr erau.<br />- Nu fi prostuţă, te vrem iar pe scenă, asta-i tot. Deci, într-o oră eşti acolo?<br />- Sigur, o să încerc să ajung la timp.<br />Am închis telefonul grabită, sperând că vederea mea cu ea şi Flore va fi liniştită, lucru care nu obişnuia să se întâmple cu două făpturi pline de atâta spirit, ca ele. Debordau de fascinaţie şi jovialitate, încât trebuia să iei parte la întreaga şaradă a farmecului lor adolescentin. Să-ţi fi şi dorit şi niciuna nu ar fi putut să permită un moment de rătăcire sufletească, cât timp puteai să le auzi glasurile copilăroase.<br />Uneori fericirea lor reprezenta mult prea mult pentru condiţia mea de muritor închistat în realitatea brodată cu aţă roşiatică de pesimism. Dar ele îmi acceptau după-amiezile în care depărtarea devenea iminentă şi alegeam a-mi petrece orele fugare doar cu o ceaşcă de cafea şi câteva ţigarete, cărora le lăsam sărutări boeme.<br />Ceasul îşi rotea într-un mod alert baghetele timpului, păşind prin fiecare minut, secundă, cu graţia unor dansatori de tango. Se lăsa purtat pe mâini ale necunoscutului, fără a sta în acelaşi loc pentru mai mult de o bătaie de inimă. Iar acum nici măcar mie nu mi se mai supunea, ba chiar mă abandona nemilos, aruncându-mă în clipe târzii şi apăsătoare.<br />Mai era puţină vreme până la repetiţii, iar eu încă zăboveam în bucătărie, meditând la efemerităţi. De cum acel gând mi s-a aşezat printre celelalte, am tresărit speriată. Aveam să sosesc ultima, iar Cezar, regizorul urma să ridice tonul la mine, cerându-mi sever să adopt punctualitatea când venea vorba de pregătirile scenice cu el.<br />M-am repezit spre dormitorul meu, luând pragul camerei în picioare şi aproape dezechilibrându-mă. Câteva vorbe de duh mi-au scăpat, fără a realiza că nu obişnuiam să insult divinitatea cerească. Ajunsesem să ridic graba la nivelul unui păcat capital, răbdarea scăpându-mi mult prea devreme printre palme.<br />Pe tăblia de lângă oglinda din cameră stăteau răsfirate câteva cosmetice, un fard care adăpostea nuanţe ale pastelurilor, rujuri în care se măcinaseră culori trandafirii şi-o pudră palidă, aproape albă. Am tras scaunul şi m-am aşezat, începând să întind culoare pe ploapele sub care puteam să deosebesc întreaga reţea de vene albastre şi micuţe.<br />După ce am terminat momentul pe care îl consideram propria mea clipa de artă, am realizat că bluza înflorată se afla pe spătarul scaunului pe care mă rezemasem. Acum era un pic şifonată la o mânecă, câteva cute se formaseră, stricându-i un pic aspectul elegant. Dar nu mă îngrijoram, căci aveam să port un sacou subţire, dar totuşi tomnatic, care ascundea respectiva zonă. Era mult prea târziu să desfac şi să asamblez masa pentru călcat, aşa că nu-mi rămânea altă variantă.<br />Mă îmbrăcasem deja, astfel încât mai trebuia doar să iau cutia cu balerinii albi de pe şifonier. Însă nici urcată în pat nu reuşeam să-i cobor, înălţimea masivului mobilier aproape atingea tavanul.<br />Am fugit pe hol, încercând să ajung cât mai repede în bucătărie, acolo se aflau scaunele mari, cel din cameră era mult prea jos şi nu mă ajuta cu nimic.<br />Amoré se părea că renunţase la micul-dejun cu pâine, la care tânjise până să apar eu. Descoperise o nouă dragoste, perdeaua din bucătărie, căci îi ronţăia un colţ, molfăind într-o parte bucata fină de material. Stătea cu un ochi închis, concentrându-se şi focalizându-şi atenţia spre găurile create, în care i se prindeau colţişorii de pui. Era un deliciu să-l urmăresc cum persevera în a-mi distruge satinul care acoperea fereastra mare. Consideram că dându-i libertatea de a face tot ce dorea, urma să-i câştig încrederea. Fapt de care nu aveam să mă înşel.<br />În mod normal, m-ar fi deranjat ca o fiinţă să dea buzna în viaţa mea, cerându-mi să-i acord ocrotire şi atenţie, pentru ca apoi să înceapă a-mi explora şi în final, ruina diferite spaţii din apartament. Însa el nu avea glas, nu avea aşteptări, doar ochi rugători şi calzi.<br />Era prezent, dar totuşi într-un mod timid, în viata mea şi nu-mi greşise cu nimic. Nu puteam să-l desconsider din simplul motiv că apăruse fără a fi fost vestit, căci mă consideram justă în gânduri. Aşa că urma să-i ofer toată blândeţea de care dispuneam, fără să-i condiţionez impulsurile sau trăirile. Acestă decizie reprezenta singurul mod în care puteam să mă asigur că avea să mă iubească. I-ar fi fost imposibil să-mi îndrăgească vreouna dintre calităţile fără nuanţă şi şubrezite de atâta oboseală sufletească, iar defectele l-ar fi îndepărtat mai tare de mine. Cum nu aveam pentru cine să nutresc afecţiune şi cum nu exista nimeni care să-mi poată purta mie acest sentiment, aproape efemer, îi oferisem lui, fără să stie, rolul de confident al poveştilor mele ascunse şi străjer al dragostei nemărginite. Eram idealistă şi încercam să-mi ascund teama de oameni, fiinţe cu trup cald şi vise răutacioase.<br />Amoré a încetat a-mi ronţăi draperia, probabil se simţea vinovat pentru fapta comisă, şi-a înaintat nesigur şi speriat, spre mine. Parcurgea mica distanţă pe lângă picioarele mesei, iar astfel se asigura că se putea ascunde sub ea, în cazul unui gest necugetat de-al meu.<br />L-am lăsat să prindă curaj, chiar dacă ştiam că urma să pierd autobuzul aşteptându-l. Îmi trezea sentimentul unui pisoi matur, căci nu era jucăuş şi nici ochii nu-i sclipeau jovial.<br />Atunci când şi-a ridicat capul spre mine, privindu-mi mimica feţei cu o figură bănuitoare, precaută, am considerat că puteam să-i mângăi urechiuşele şi m-am întins zâmbitoare să-l ating. Nu s-a mişcat, cum credeam că avea să facă, ci a mieunat înţelegător şi-a început să-si lingă labele. Atunci mi s-ar fi părut naiv din partea mea să cred că mă îndemna să plec, asigurându-mă că o să fie bine, dar ulterior am înţeles că nu era doar un animal de companie, o făptură fără cuvânt. I-am sărutat căpşorul, cuprinzându-l în mâini şi-am tras scaunul după mine. Trebuia să mă grabesc, chiar dacă urma să iau un taxi. Mi-ar fi fost imposibil să mai prind autobuzul, pleca în trei minute, iar eu nici încălţată nu eram.<br />Am aşezat scaunul în dreptul şifonierului, în locul în care aproximam că se afla cutia cu balerinii albi, şi-am reuşit s-o iau de acolo. Pe viitor n-ar fi trebuit să le mai aşez atat de sus, din moment ce-n viaţa nu se afla niciun domn iubitor, care să-mi dedice atenţia sa, iar în acest caz, să-mi coboare pantofii. Dragul meu din scrisori era prins în rândurile pe care mi le întindea pe coli. Nu ştiam daca puteam să-l materializez, să-i dau cumva celălalt loc din patul meu, iar el să-şi întindă mâinile grijulii asupra trupului meu, într-un somn ce ne unea.<br />Am sunat pentru taxi, înainte să închid casa, şi i-am zâmbit pentru ultima oară, în acea dimineaţă, lui Amoré. Taxiul a ajuns în câteva minute, iar eu am urcat impacientată. Urma să îndur cea mai aspră mustrare pentru o tânără de vârsta mea.<br />Domnul de la volan şi-a aranjat oglinda, iar astfel puteam să mă văd şi eu în ea. Nuanţa piersicii din machiaj îmi accentua figura cu trăsături regăţene. Arătam şi inspiram capitală, nelinişte şi melancolie. Când i-am indicat locaţia spre care doream să mă ducă, un surâs uşor i-a cuprins buzele, l-am interpretat a fi nevinovat şi adolescentin. Gândurile cred că-i zburau la acorduri de pian şi-o tânără fără alură de actriţă, străduindu-se să-şi interpreteze rolul. Ce chinuitor i s-ar fi părut lui.<br />Bucureştiul se întindea la fel de obosit şi pătat cu suflete, pe sub ochii mei. Drumul nu era lung, iar traficul destul de liniştit. Trecuse de momentul culminant, în care lumea se grăbea spre celula închisă a unui serviciu mediocru.<br />Taximetristul a oprit în dreptul teatrului, iar taxatorul a indicat doisprezece lei. Era destul de mult, faţă de biletul de aproape trei lei, cu autobuzul şi două staţii parcurse pe jos, distanţa pe care o faceam până la destinaţia mea. I-am întins banii şi mi-a acceptat doar zece lei.<br />De cum am coborât din masină, un tânăr cu înfăţişarea unui domn desprins din perioada interbelică, m-a rugat să-i acord două clipe să-mi vorbească. Am acceptat fără prea multă încântare şi i-am cerut să păşească cu mine prin teatru, iar atunci să-mi spună ce dorea. Timpul nu se pendula în favoarea mea.<br />- Ivan Augustescu, astfel mi s-a prezentat el.<div><br /></div><div style="text-align: center;"><b>Va urma.</b></div><br /><br /><br /><div id="fb-root"></div><script src="http://connect.facebook.net/en_US/all.js#appId=106454446115927&xfbml=1"></script><fb:like href="http://visedebucuresti.blogspot.com/2011/06/capitolul-ii-sunet-de-vioara-doua-parte.html" send="true" width="450" show_faces="true" font="trebuchet ms"></fb:like>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-90288728419667616932011-06-16T11:31:00.010+03:002011-06-16T22:36:04.121+03:00Carte căptuşită cu inimă (Concurs)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDqdbsOlhMb-k-rAOOZU5s8MEpL6vem5Rc8_eF3W_jLTyupFarmBhz3J2qvyTJzGUpLcmRNs_QNVUZAihIVHYbxB60w1ny3wqHKVqeOKb1V1aXLWYZIm4PL-6JfbPvL5-w5DHMza39NdY/s1600/Favim.com-4204_large.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 266px; height: 300px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDqdbsOlhMb-k-rAOOZU5s8MEpL6vem5Rc8_eF3W_jLTyupFarmBhz3J2qvyTJzGUpLcmRNs_QNVUZAihIVHYbxB60w1ny3wqHKVqeOKb1V1aXLWYZIm4PL-6JfbPvL5-w5DHMza39NdY/s320/Favim.com-4204_large.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5618733946770634434" /></a><i>"Oricum m-ar plăsmui mâinile, </i><div style="text-align: center;"><i>La mijloc, inima mi-e roşie şi sinceră."- Xu Xuan Huong </i></div><div style="text-align: center;"><i>(citat din "Pictoriţa din Shanghai", de J. C. Epstein)</i></div><div style="text-align: center;"><i><br /></i></div><div>Discutam acum multă vreme, cu <a href="http://rebellionabsentee.blogspot.com/">micuţa mea nemţoaică</a>, despre posibilitatea de a crea un astfel de concurs, iar atunci am concluzionat că probabil nu vor exista prea mulţi doritori. Dar ştiţi dragilor, nu poţi juca şah cu sublima curiozitate, căci te alegi imediat cu mat. Eh, astfel am făcut eu, m-am riscat, drept urmare pentru care am decis să vă ofer o carte, care îmi este destul de dragă. </div><div>Ea se numeşte <i>Pictoriţa din Shanghai</i>. A fost publicată la editura Humanitas Fiction, în categoria Raftul Denisei. Din păcate, nu este nouă, fiindcă am citit-o şi eu, însă doar mâinile mele i-au parcurs paginile pe care stau rezemate naivitatea, talentul şi nonconformismul. O mică descriere puteţi vedea <a href="http://www.humanitas.ro/humanitas-fiction/pictorita-din-shanghai">aici</a> şi astfel veţi decide singuri dacă merită sau nu să-i acordaţi atenţie. </div><div><b>Pentru a căpăta romanul trebuie să-mi lăsaţi un comentariu la acest post, spunându-mi ce aţi vrea să vedeţi mai des pe blogul meu, ce aşteptări aveţi, cum aş putea să vă mulţumesc mai bine. </b>Nu este necesar să-mi precizaţi toate acele trei lucruri pe care le-am enumerat eu, cum că aş vrea să le cunosc. Puteţi alege doar o singură idee pe care s-o dezvoltaţi, ori de ce nu, să vorbiţi clar şi la obiect. <b>Concursul se desfăşoară în perioada 16 iunie-26 iunie. </b>El este promovat şi pe <a href="http://www.konkurs.ro/" title="Concursuri si promotii">Konkurs.ro - portal de concursuri şi promoţii.</a></div><div>Acestea fiind spuse, să trecem şi la regulile, trebuiesc câteva, altfel riscăm situaţii neclare şi deranjate. Pentru posibile nelămuriri îmi puteţi lăsa un mesaj sau trimite un mail. </div><div><br /></div><div>Regulament:</div><div>1) Câştigătorul va fi desemnat pe 27 iunie, prin Randomizer, fiecare participant primind un număr de ordine, în funcţie de înscriere.</div><div>2) Cartea va fi expediată prin Poşta Română, imediat ce am să primesc datele câştigătorului. Costurile le voi suporta eu.</div><div>3) Dacă persoana câştigătoare nu-şi ia angajamentul de a-mi anunţa datele sale, în termen de trei zile, mă voi întoarce la punctul 1) al regulamentului şi voi lăsa Randomizer să aleagă un alt participant.</div><div>4) Dacă respectivul câştigător locuieşte în oraşul meu, Caracal, voi livra cartea personal, locul de întalnire şi ora fiind stabilite de comun acord.</div><div><br /></div><div>P.S. M-aş bucura tare să daţi sfoară în ţară. (corect ar fi fost "şfară-n ţară", doar că limba română are drumurile încâlcite)</div><div><br /></div><div>Zâmbitoare, precum de mult,</div><div>Íoana.</div><div><br /></div><div style="text-align: right;">Ellie Goulding-Black & gold.</div><br /><br /><script src="http://connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><fb:like href="http://visedebucuresti.blogspot.com/2011/06/carte-captusita-cu-inima-concurs.html" show_faces="true" width="450" font="segoe ui"></fb:like>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-6521126020630641282011-06-15T17:31:00.006+03:002011-06-15T18:34:20.747+03:00Lanuri blestemate<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWEOywlFzlYqEpxgwYGCsl0DSZXafMCMeBFr6UIbj4tQgFQ8xNQSoU_11kQ2f1-L9Uh9i40j5CBkglObTBYxKLsnM6jGxGeD6v5vlbA-3_kU9mUkCjv6e3Pd2h3qxIFIT6vPSJW1s9wcE/s1600/tumblr_lmu2ugpei01qa0romo1_500_large.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 190px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgWEOywlFzlYqEpxgwYGCsl0DSZXafMCMeBFr6UIbj4tQgFQ8xNQSoU_11kQ2f1-L9Uh9i40j5CBkglObTBYxKLsnM6jGxGeD6v5vlbA-3_kU9mUkCjv6e3Pd2h3qxIFIT6vPSJW1s9wcE/s320/tumblr_lmu2ugpei01qa0romo1_500_large.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5618464255169265218" /></a><br /><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span" style="font-style: italic; ">Să-ţi trăieşti soarta. Asta este un lucru relativ uşor de trăit. Dar dacă-r fi să ne trăim opera, ce ne-am face?! - N. Stănescu</span></div><div><span style="font-style:italic;"></span></div><div><span style="font-style:italic;"><br /></span></div><div>Domnişoara cu ciocolată măcinată-n irişi s-a întors în blogosferă. Adevărul este că mi-a trebuit ceva vreme să-mi adun curajul şi să-l fac buchete-bucheţele. A fost de parcă cineva îmi împrăştiase penele pe care le purtam, chiar pe-un camp, iar eu rămăsesem pustie, fără vreo haină pentru emoţii. Fapt pentru care am fost nevoită să le adun, pe rând, din acele imense lanuri blestemate. Blestemate, căci mă tot răneau în legănarea lor, în nonşalanţa cu care-mi stăteau în cale, în răutatea înverşunată pe care o afişau atunci când încercam să-mi recuperez penele din argint. Oh, dragilor, pentru asta îmi trebuia o fărâmă în plus de răbdare, fărâmă pe care însă n-o deţineam şi de unde s-o fur, cine să mi-o împrumute? Aşa că mi-am cusut în fiecare lună acel firicel sublim, cu andrele împrumutate şi-astfel am învăţat să mă croiesc, să-mi săvârşesc singură existenţa. De ce să aştept după un dar al destinului? Daca acesta nu mai avea să vină?</div><div>Acestea fiind spuse, nu am de gând să-i pictez iarăşi chipul dragului meu blog, fiindcă-mi pare c-a rămas prins şi legat de clipa în care l-am abandonat, fără vreo remuşcare a sufletului. Recunosc, l-am lăsat să troneze singur, să-i mănânce timpul din frumuseţe, să-i ardă necunoaşterea veşmintele. Însă el m-a aşteptat în linişte, ştiind că urma să-l îmbrăţişez cu aceeaşi candoare precum la început, poate chiar îmbibată cu dor şi dorintă de iertare. Sper de asemenea, că şi voi îmi veţi scuza absenţa mişelească şi că aveţi să vă avântaţi în micul meu magazin cu vise de bucureşti.</div><div><br /></div><div>Plecând să "bucătărească" ceva,<br />Íoana.</div><div><span class="Apple-style-span"><span class="Apple-style-span" style="line-height: 14px; text-transform: uppercase;"><br /></span></span></div><div><br /></div><div style="text-align: right;">Lenka-Everything at once.</div><br /><br /><script src="http://connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><fb:like href="http://visedebucuresti.blogspot.com/2011/06/lanuri-blestemate.html" show_faces="true" width="450" font="segoe ui"></fb:like>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-73177648567205205162011-05-06T16:14:00.007+03:002011-06-17T21:49:08.944+03:00Capitolul II – Sunet de vioară (prima parte)<a href="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 300px;" src="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><div style="text-align: center;"><p class="MsoNormal" align="center" style="text-align: center; "><span lang="RO" style="font-size: 16pt; ">Capitolul II – Sunet de vioară (prima parte)</span></p></div>Pe geamul de la cameră se formaseră fluturi din picături, care începuseră să-şi taie din aripi, încet încet. În casă nu era lumină, toate camerele se afundaseră într-o cenuşă a timpului. Totul părea neatins, doar ticăitul ceasului de pe hol se auzea asemeni unei bătăi sincopate. Parcă îngheţasem undeva între ieri şi azi, între decizia zilei de a înainta sau a sta pe loc. Mă aflam acolo, în patul meu, cu o viaţă confuză, nereuşind să-mi dau seama când o clădisem de fapt, ori de unde plecase existenţa mea.<br />Astrele îi dăduseră mamei un copil nelegitim, pe mine. Verdele-mi murdar din ochi nu semăna cu negrul soţului ei, iar părul castaniu ieşea în evideţă pe lângă blondul auriu al lui Diacon, tatăl meu din acte. El îi acceptase vina şi, implicit, pe mine. La început, până să devin o adolescentă, mă trata normal, ca şi cum sângele ce-mi alerga prin vene asemeni unui rândunici speriate era al lui.<br />Mama profesa actoria, era destul de renumită, poate şi datorită aventurilor sale, pe care nu se chinuia să le mascheze. Diacon încerca să mă ferească de orgiile la care, uneori, trebuia să iau parte. Era neputincios în faţa dorinţei Elizei, mama. Mi-aduc aminte că nu-i reproşa nimic, doar mă scotea din cameră când ea îşi făcea apariţia cu vreun regizor. Ştiu că avea un picior amputat, fusese militar de profesie. Se deplasa greu, dar asta nu-l împiedica să se joace cu mine. Cald şi blând din fire mă alinta Leli, iar eu zâmbeam de fiecare dată la auzul acelui apelativ şi-l cuprindeam in braţe, aproape dezechilibrându-l. Eliza, căci ea nu fusese de acord să-i spun mamă – era o femeie extravagantă - mi se adresa pe-un ton răutăcios, în zilele când stătea acasă. Mare parte din timp o petrecea prin turnee.<br />Sarcina aproape îi ruinase cariera, aruncând-o de pe scenă într-un pat de cameră, datorită durerilor. Probabil m-ar fi avortat, asta dacă Diacon n-ar fi fost împotrivă. Mi-era greu să-mi îmaginez cum putea să-mi poarte o aşa iubire paternă. Însă, cu timpul, am înteles şi de ce Eliza era legată de el, cel puţin moral. Avea acea căldură în mâini care nu-i permitea să fie un om rece. Era loial şi nu astepta acelaşi sentiment, mulţumit doar cu ce dădea, stătea împăcat cu sine că, măcar, gândul îi era bun.<br />Până în momentul în care decisesem să fug, reprezentase pentru mine singurul pilon de sprijin.<br />Trecând peste dispreţul pe care i-l purtam Elizei, aveam de ce să-i mulţumesc. De mică fusesem învăţată cu sexualitatea din viaţă, lucru care mă ajutase enorm in a fi dezinhibată, în meseria degradantă pe care o practicam.<br />Ora se plimbase, sărind de la şase la şapte, de parcă fusese purtată pe aripi de hârtie.<br />Lângă urechea stângă simţeam o respiraţie rece, asemeni unui oftat abţinut cu greu.<br />Amoré stătea nemişcat, doar urechile i se ciuleau la fiecare gest al meu, ori zgomot pe care îl făceam în pat.<br />M-am ridicat uşor de lângă el, mi-era tare teamă să nu-l trezesc, dar el a simţit golul şi-a fugit după mine, ascunzându-se printre picioarele mele. Cerea atenţie şi ocrotire.<br />- Oh, micuţule, deja ţi-era dor de mine?! L-am întrebat eu pe un ton grijuliu, mieros.<br />Spre surprinderea mea a mieunat şi s-a strâns mai tare, acoperindu-mi picioarele. N-am rezistat să nu-l mângâi, aşa că el a prins curaj şi s-a îndreptat spre bucătărie, înţelegând că nu avea să păţească nimic.<br />Cand am tras de uşă s-o închid, aceasta a scos un scârţâit accentuat. Întradevăr, balamalele ruginiseră. Se simţea absenţa unui bărbat în viaţa mea. Dar nu aveam de ce să mă plâng, nu puteam cere mai mult de la viaţă, atât timp cât nici eu nu dădeam ceva bun în schimb.<br />Mâhnirea sufletului cutreiera din fiinţă în fiinţă, plecând din acele piepturi cu tot ce fusese odată în interior. Căci fericirea era un târg de caritate anonim la care participai. Îţi coseai amarul sub forma unei eşarfe şi-o donai persoanei ce-ţi cuprindea mâinile, doar pentru un bilet pe care avea să scrie numărul de la coada la care te aşterneai să aştepti. Ucideai cu ochii orice văl de senitate ce îndrăznea să-ţi cuprindă vocea, privirea, însuşi lăuntrul, căci nu-l considerai transparent, ci bolnăvicios, o boală a existenţei. De-ar fi fost seninătatea o virtute aşa uşor de purtat pe clavicule, poate ne-am fi încumetat s-o aşternem cu propriile mâini pe acele oase măcinate de dor.<br />Ploaia încă stropea oraşul cu batistele ei umede de culoare albăstrie, le strângea uşor, lăsând să picure treptat apa de pe obrajii cerului. În bucătărie, mica mea companie de doar o noapte explora încăperea. Îl priveam, rezemată de tocul uşii, cu amuzament cum sărea de pe masă şi încearca să urce, sprijinindu-se de mânerul unui sertar, pe blatul unde ramânseseră câteva bucăţi de pâine neagră. Foamea era un instinct bun pentru el. Faptul că refuzase prăjituri din albuş şi cremă de lapte şi că îndrăznea totuşi să încerce din pâinea mult prea tare, mă făcea să-l consider şi mai drag. Firea lui era retrasă şi modestă, cumpătată. Atunci când m-a observat supraveghindu-l s-a oprit din drumul său spre masa pe care spera s-o apuce înainte să-l vad eu. Parcă micii nasturi din ochii lui m-au rugat să-l iert pentru îndrăzneala de a-mi inspecta bucătăria. A coborât cu atenţie şi s-a ascuns dupa un picior al mesei.<br />- Dragule, vino aici, l-am strigat eu! Dar încă stătea acolo, nereuşind să-şi învingă teama de a mă vedea. Gesturile lui mă descurajau şi-mi alimentau frica că nu avea să se ataşeze de firea mea. Încercam să fiu caldă cu el, chiar mă străduiam să-i arăt că nu-l luasem din milă, însă reprezenta o fiinţă fără cuvinte. Viaţa lui era scurtă, iar timpul şi răbdarea nu-mi permiteau să consider că voi putea nutri pentru el mai mult de o simplă afecţiune.<br />M-am aplecat spre el, luând în palmă bucăţile de pâine pe care le dorise şi i le-am întins. A avut curaj să se apropie doar căţiva paşi şi să-mi atingă mâna cu năsucul umed, fără a gusta din porţia de mâncare pe care i-o ofeream. În absenţa mea părea atât de încrezător şi viteaz. Văzându-l aşa speriat de dorinţa mea de a-l iubi, l-am lăsat liniştit să-şi deguste micul-dejun pe care eu nu apucasem încă să-l servesc.<br />Săgeţile ceasului se răsuceau cu iuţime, traversând fiecare cadran de zece minute cu o uşurinţă nemaiîntâlnită de orele deja stinse, anunţând momentul repetiţiilor de la teatru.<br />În depărtare cânta o voce masculină, boemă, care şoptea timid o poveste de amor între o domniţă mult prea tânără şi-un vice curaj să recunoască modul independent în care o iubea. Am fugit pe vârfuri, nici chiar atunci nu puteam să renunţ la uşurinţa din gesturi, şi-am apucat telefonul citind înainte literele de pe ecran: Aine.<br /><p class="MsoNormal"><br /></p><div style="text-align: center;"><span class="Apple-style-span"><b>Va urma.</b></span></div>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-91047182799301068892011-02-06T14:30:00.008+02:002011-02-06T20:50:05.561+02:00Praf pe oglindă - Prima parte.<div style="text-align: center;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3_jTmXt1ji_DgFGc6XgiuGkPqiWS-WRp2_0f_YLJBqJ_eKU6kpWQK7yd9hHorwW3waurRRwEp0_5QktOMOrZIcVmTuZiXxijPPQnoec6E_PH9-mwvrlPgCzlnrW2iZYoOsjyTOh9W9eg/s1600/tumblr_lfpan8aki71qex1b5o1_500_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh3_jTmXt1ji_DgFGc6XgiuGkPqiWS-WRp2_0f_YLJBqJ_eKU6kpWQK7yd9hHorwW3waurRRwEp0_5QktOMOrZIcVmTuZiXxijPPQnoec6E_PH9-mwvrlPgCzlnrW2iZYoOsjyTOh9W9eg/s200/tumblr_lfpan8aki71qex1b5o1_500_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5570636114296485314" border="0" /></a><span style="font-size:130%;">Praf pe oglindă<br /></span><div style="text-align: right;"><br />Moscova - 27. iulie.1973<br /></div><div style="text-align: center;"><br /></div></div>Era ora 23:30 şi trenul îşi croia drum prin ceaţa sticloasă, lăsând în urma lui doar o umbră pământie, un semn că trecuse prin acel loc, că marcase un moment din existenţa adormită a călătorilor.<br />Mergeam spre Moscova, fără ca măcar să-mi ofer vreun motiv pentru această călătorie. Voiam să fiu parte din oraş, datorită unui vis, care nu-mi dădea pace de câteva seri, un peron şi-un chip fără prea multe trăsături sovietice. În sinea mea ştiam că n-am să descopăr ceea ce nădăjduiam, că mă lăsam purtată de-o speranţă adolescentină, poate chiar efemeră. Dar nu puteam să explic îndemnul care-mi pornea din interior. De parcă tot centrul me gravita în jurul unui singur lucru, pasul aşezat pe-o stradă moscovită.<br />Plecasem cu-un bagaj mic, câteva rochiţe vaporoase pentru o lună pe nume iulie, o pereche de săndăluţe de-un crem murdar şi două pălării, pe-a treia o purtam în acel moment. Îmi plăcea să-mi leg pălăriile cu câte-o pamblică, aveam impresia că-n felul acesta le ataşam ceva din mine, din firea mea. Nu urma să petrec mai mult de trei zile, rătăcind doar cu propria umbră pe alei necunoscute, aşa că nu-mi erau de trebuinţă alte lucruri.<br />În compartiment mă aşezasem lângă o doamnă care călătorea împreună cu fiul ei. Vika, astfel mi se prezentase. Părea o fire reţinută, căci era tunsă în stilul Ginei Lollobrigida, cu fruntea acoperită de breton şi colţurile părului drepte, semn că nu-i plăcea ca oamenii să-i observe prea mult trăsăturile chipului. N-am avut o discuţie prea animată cu ea, ci mai de grabă ştearsă, însoţită de întrebări şi apoi răspunsuri, fără vreo implicare personală. Mai târziu mi-a părut rău că nu i-am cerut mai multe detalii ori că n-am îndrăznit s-o întreb de regiunea în care locuia. Putea fi singurul meu refugiu într-un astfel de oraş.<br />Când trenul mai avea câteva minute până la destinaţie, Vika m-a îndemnat s-o ajut c-o plasă. Mâinile ii erau preocupate cu îngrijirea micuţei fiinţe care tot alerga prin vagon, un băieţel de-un blond ieşit din comun. Era atât de energic, încât aerul pur şi simplu trosnea în jurul lui lăsându-l să se mişte după propria dorinţă. Doar prinvidu-l părea fericire adăpostită într-un trup şi închisă între oase, însă tare mă temeam că mama lui în acel moment numai asta nu-l considera.<br />I-am cărat sacoşa din rapiţă, în care se vedea o insignă ce stătea agăţată de o centura militărească, probabil soţul dânsei lucra în armată, căci nu arăta a fi vreun fals.<br />Pe culoar grupurile de oameni se împingeau entuziasmaţi, Moscova era aproape. Am încercat să trag de geamantan şi el s-a desfăcut subit, lăsându-mă nepuntincioasă în mijlocul acelor persoane pentru care expunerea lucrurilor mele dragi reprezenta un motiv de amuzament. Doamna Vika s-a aplecat grijulie şi m-a ajutat să împachetez cele căzute. Zâmbea înţelegător şi matern, deşi intre noi nu era o diferenţă mai mare de cinci ani, presupuneam eu. Voiam să-i mulţumesc pentru ajutor când ajungeam în gara, dar de cum am coborât din tren, am şi pierdut-o din privire în întunericul ce înghiţea clădirile. Sperasem să mai am parte de prezenţa ei câteva zeci de minute, pentru că deşi nu-mi era apropiată, reprezenta singura persoană cunoscută ce mă putea ghida spre bodega unde aveam să-mi dorm nopţile.<br />Vreme de zece minute am încercat să târăsc geamantanul pe acel peron, până am renunţat din cauza denivelărilor şi-a efortului. Trebuia să mă folosesc de ambele mâini, fapt care mă împiedica să pot vedea ce se află în faţa ochilor.<br />În spatele meu un domn c-o bonetă mă privea insistent. Nu-i puteam distinge figura din cauza obscurităţii, dar îndrazneam să cred ca nu era atras de rochia mea fluturândă. Când am ieşit din gară s-a oprit în dreptul meu şi mi s-a adresat :<br />- Domniţă, iertaţi-mă că sunt impertinent, dar e seară şi dumnevoastră purtaţi pălărie, ce motiv aveţi ?<br />Am crezut că aveam să-mi înalţ irişii. în care fusese măcinată scoarţă de copac, spre el, dar înalţimea lui nu era aşa impunătoare precum vocea. Stătea dinaintea mea îmbrăcat în uniformă de militar, exact aşa cum il ştiusem. Obrajii ii păstrau aceeaşi tentă de roşu-rozaliu şi-mi părea mai real decar îl nutrisem eu în vis.<br />- Dumnevoastră, ştiţi, pentru dumnevoastră sunt aici.<br /><br /><center><div style="text-align: center;"><span style="font-size:130%;">Sfărşitul primei părţi.<br /></span></div><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/LeoMC1989/09d1549d406ce1.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=LeoMC1989&hash=09d1549d406ce1&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/LeoMC1989/09d1549d406ce1.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=LeoMC1989&hash=09d1549d406ce1&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object></center><br /><br /><script src="http://connect.facebook.net/en_US/all.js#xfbml=1"></script><fb:like href="http://visedebucuresti.blogspot.com/2011/02/praf-pe-oglinda-prima-parte.html" show_faces="true" width="450" font="segoe ui"></fb:like>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-27709901868933472502010-12-08T18:37:00.007+02:002010-12-08T23:20:02.204+02:00Restart my heart.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidWKJbJ9Ikt2K7WZo5pmghMEtNc3B-dyQ9DbTcdVy01gdnrTPd3Dq4qwhLIw9-sHk7BxPFmNi2yeJrojV0FC5xZidaLW9qPWON8QWYlJucI-aQ4HkjU8DYkxbddjhBEAm2mYLwHtvjFgw/s1600/tumblr_l4cgq5bbjm1qzqtuuo1_500_large.png"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 128px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidWKJbJ9Ikt2K7WZo5pmghMEtNc3B-dyQ9DbTcdVy01gdnrTPd3Dq4qwhLIw9-sHk7BxPFmNi2yeJrojV0FC5xZidaLW9qPWON8QWYlJucI-aQ4HkjU8DYkxbddjhBEAm2mYLwHtvjFgw/s200/tumblr_l4cgq5bbjm1qzqtuuo1_500_large.png" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5548366823092737186" border="0" /></a><span style="font-weight: bold;">C</span>âteva zile au zburat, fără voia mea, în bătăi mici şi regulate de aripi, deşi eu terminasem ordinea în această cămăruţă. Mi-am cerut mai mult timp, temându-mă că poate n-am să mai închei acea perioadă vreodată, pentru că trebuia să mă liniştesc, să scap de anumite foi, să ard anumite lucruri, să sacrific câteva lucruşoare din mine. Şi-am reuşit, dragilor, după cum vă scriu aici.<br />Recunosc că-n orice clipă m-a pândit dorinţa de a scăpa, însă renunţarea înseamnă înainte de toate, întoarcere. Oare la ce aş putea să mă întorc, dacă nu la mine ? Iar după cum spunea cineva la un moment dat, eu nu sunt mai mult decât e blogul ăsta. Dacă vei vrea să-mi deschizi cândva cutia numită piept, în care roiesc atâtea nimfe, plimbându-se pe drumul coastelor, n-ai să găseşti mai mult decât se află aici. Tot ce-aş putea spune în veci zace pe jumătate viu printre aceste rânduri. Nu-ţi rămâne decât să înţelegi, să-mi cunoşti cuvintele, să cochetezi cu ele, căci am câteva caracteristici şi da, să te pronunţi singur : "Eu eram". Asta-n momentul în care mândrele mele litere legate nu te-au derutat prea tare. Însă-i greu să nu, ştiţi asta, sunt atâtea persoane prinse-n reţeaua de vene împăienjenită pe sub piele, încât nici eu nu le mai pot striga pe nume. Le cunosc pe săptămâni şi luni, pe anotimpuri apuse şi înecate în cer.<br />Dar acum nu mai contează toate astea, fiinţa mea creşte cu fiecare zi care moare. Nutresc sentimente necunoscute, n-am aşteptări şi mă aplec pe-o canapea, tot aici.<br />Ne scriem peste zecile de ore care o să se prelingă peste corpul vostru, peste momentele în care o să vă ascultaţi inima cum prezice următoarea bătaie a sa, parcă strigând-o.<br /><br /><div style="text-align: center;">Q : Iarna nu ar trebui sa răvăşească ?<br />A : Nu, dragule, priveşte felul în care te privesc şi-ai să spui că iarna-i doar o toamnă părăsită.<br /></div><br /><strong></strong><br /><center><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Badger/50ed4647b58684.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=Badger&hash=50ed4647b58684&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Badger/50ed4647b58684.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=Badger&hash=50ed4647b58684&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> </a><br /><iframe src="http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fwww.trilulilu.ro%2FBadger%2F50ed4647b58684&layout=standard&show_faces=true&width=448&action=like&colorscheme=light&height=80&ref=trlfbmbdlk" style="border: medium none; overflow: hidden; width: 448px; height: 80px;" allowtransparency="true" frameborder="0" scrolling="no"></iframe></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-65252372893780018422010-11-24T16:07:00.006+02:002010-11-24T18:01:19.386+02:00Noiembrie plânge de dor.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9iCFW2sc6ZFcyoMCYvb3tSdcDvdWUYMor7N-PSsF3Vr13z0d6SmX2OKUjJliGCIcCToKeQzt6uXFkMc8VgiurpxQtz3ppy6TzAJigmqhzdLuKFkir9mVW2AvAbdIkGtN0zhArf914-Kg/s1600/shooz_03_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 133px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9iCFW2sc6ZFcyoMCYvb3tSdcDvdWUYMor7N-PSsF3Vr13z0d6SmX2OKUjJliGCIcCToKeQzt6uXFkMc8VgiurpxQtz3ppy6TzAJigmqhzdLuKFkir9mVW2AvAbdIkGtN0zhArf914-Kg/s200/shooz_03_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5543144099486338002" border="0" /></a><br /><span style="font-weight: bold;">G</span>arsoniera mea plină de atâta praf al dorului intră în curăţenie generală. În câteva zile o s-o găsiţi la fel de primitoare şi redecorată cum era odată, cu toate tablourile ei prinse de pereţii sufletului. Până atunci vă urez după-amieze plăcute cu ceai.<br /><br /><center><strong></strong><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/48d6823e75b4e6.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=Edain&hash=48d6823e75b4e6&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/48d6823e75b4e6.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=Edain&hash=48d6823e75b4e6&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/soundtrack" title="soundtrack"> </a><iframe src="http://www.facebook.com/plugins/like.php?href=http%3A%2F%2Fwww.trilulilu.ro%2FEdain%2F48d6823e75b4e6&layout=standard&show_faces=true&width=448&action=like&colorscheme=light&height=80&ref=trlfbmbdlk" style="border: medium none; overflow: hidden; width: 448px; height: 80px;" allowtransparency="true" frameborder="0" scrolling="no"></iframe><br /></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-61947034142861030002010-10-18T15:10:00.006+03:002010-10-19T15:46:22.072+03:00We are fated to pretend.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimufzmAepNyS4MeexW5kd87yMFGmlEqydw_Yo2EfUy_wJKiwajFFmH6YYOKzWphN3iai_IoaTc-i1EzhvlwFZntf-ktIHo3VKRb-MpBtP0LQs92m89Qwj7eDiOOdBCd6urT2o3qoBSjo0/s1600/tumblr_l8tvgpvtgR1qbdyrgo1_500_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 164px; height: 139px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimufzmAepNyS4MeexW5kd87yMFGmlEqydw_Yo2EfUy_wJKiwajFFmH6YYOKzWphN3iai_IoaTc-i1EzhvlwFZntf-ktIHo3VKRb-MpBtP0LQs92m89Qwj7eDiOOdBCd6urT2o3qoBSjo0/s200/tumblr_l8tvgpvtgR1qbdyrgo1_500_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5529736403851582050" border="0" /></a>Trei ceasuri gri s-au năpustit zilele astea asupra mea, începând cu dimineţile plăcute pentru irişi, ori cu cele în care ploaia înainta rapid, lovind pământul, dar sfârşind şi cu vălul de negură şi anxietate îmbrăcat de interiorul meu. Am gustat ieri dintr-o cafea ce-a îndrăznit să-mi scape din mâinile reci, mâini pe sub care vene de culoare albăstrie plimbă lichidul numit "viaţă". Pentru ca mai apoi să-mi cuprind neputinţa între ploape, sfărmând-o încet, ca pe-o durere mută ce încearcă a ţipa.<br />Mi-e frig pentru că sunt pustie, pentru că toate emoţiile pe care le îmbrac sunt subţiri şi nu-mi servesc la nimic, doar eşarfe de matase-n plină toamnă.<br />Oh, simplă zi în care mă simt atât de prinsă în strânsoarea claviculelor, a coastelor, un pian al inimii care se strânge până-mi cântă câteva sonete înegrite de tristeţe.<br /><br />P.S. Medalionul meu încă nu are o poză anume, poate aşa o să rămână, fără vreun chip.<br /><br /><center><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/llanny1006/7f0a26d8551bf9.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=llanny1006&hash=7f0a26d8551bf9&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/llanny1006/7f0a26d8551bf9.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=llanny1006&hash=7f0a26d8551bf9&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /><strong></strong><span style="font-style: italic;"><br />Ea are aerul plin de îngeri. - </span>N. Stănescu<br /></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-32247516131057804472010-10-06T15:28:00.009+03:002010-10-06T17:45:25.979+03:00Thé au jasmin et destiny.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJfpy0bRuzJVtF6yPrtPSQqBezOEG66ghJNFwyDUXaadpue6QBD4Zha8HnUSatcjhc0tkZcqp_Ow4iE-VUpF3JYkzRfCiU0eMyomtYxtWvKvZhO0-IVu9YPXrDuE7Dt_xB8ClkPVlpess/s1600/tumblr_large.png"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 163px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJfpy0bRuzJVtF6yPrtPSQqBezOEG66ghJNFwyDUXaadpue6QBD4Zha8HnUSatcjhc0tkZcqp_Ow4iE-VUpF3JYkzRfCiU0eMyomtYxtWvKvZhO0-IVu9YPXrDuE7Dt_xB8ClkPVlpess/s200/tumblr_large.png" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5524914800198903218" border="0" /></a>Am pierdut ceva vreme pe marginea unui scaun, privind peisajul amar şi mireasma umidităţii ce se învârtea pe afară. Gândurile m-au purtat pe holuri cu surâsuri şi-un chip copilăros cu gropiţă în bărbie mi-a arătat ochii săi sculptaţi în culoarea lemnului de castan, încă verde. Dar nimic din toată această şaradă a interiorului nu s-a comparat cu parcurgerea acelui drum, veşnic şi sacru, între indiferenţă şi o picătură de culoare în obraji.<br />Seara începe să se sprijine pe geamul meu care suspină după puţină căldură. Mie nu-mi rămâne decât să mă întorc la ceaiul de iasomie ce-şi înalţă zmeul desenat din aburi în susul camerei. Madame Bovary mă aşteaptă şi ea, printre pagini, să se lase iar descoperită.<br /><br /><br /><div style="text-align: center;"><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/trda/181c1e3766bfe0.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=trda&hash=181c1e3766bfe0&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/trda/181c1e3766bfe0.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=trda&hash=181c1e3766bfe0&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /><strong></strong><br /><br />Accentul lui e lovely. < 3<br /></div>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-47002483242601092652010-10-04T20:51:00.005+03:002010-10-04T21:05:16.956+03:00Cei mai râvniţi bărbaţi ai zodiacului - Prima parte.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwOHcQEahrjooAXFzQc2QHzDMBNGKfGoYP_eHnZQOLUrE14m4sIfzNXLIt_EsHmIXKLxQXU-e5Lt1XRFOd2cT-DdD1fvQP-zXGa3Mx4vSllaf88LtRXODxnSLKLPfdf_xD-2SCX5IEUY0/s1600/tumblr_l2yfoxBAWb1qzxvjgo1_500_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 133px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwOHcQEahrjooAXFzQc2QHzDMBNGKfGoYP_eHnZQOLUrE14m4sIfzNXLIt_EsHmIXKLxQXU-e5Lt1XRFOd2cT-DdD1fvQP-zXGa3Mx4vSllaf88LtRXODxnSLKLPfdf_xD-2SCX5IEUY0/s200/tumblr_l2yfoxBAWb1qzxvjgo1_500_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5524206687851821314" border="0" /></a><br />Înainte de a scrie acest articol ţin să menţionez câteva lucruri de luat în considerare :<br />1. Caracteristicile sunt pur generale, dacă nu vă regăsiţi în ele asta nu înseamnă că eu am greşit, ori că zodia nu vi se potriveşte. Fiecare individ are particularităţile sale, în funcţie de legăturile care se formează între planete pe astrograma personală.<br />2. Nu încerc să scot nimic în evidenţă, acest post e doar o constatare după numeroasele articole citite, dar şi cărţi. De asemenea, dacă eu am alcătuit un top, asta nu dovedeşte că restul zodiilor nu sunt "râvnite".<br />3. Nu accept comentarii despre orientările voaste spirituale şi jigniri la adresa altor culte. Fiecare are dreptul să creada în ce vrea şi motivele sale.<br />4. Fiind un pamflet, traţi-l ca atare.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">5. </span><span style="font-weight: bold;">Prima menţiune</span><span style="font-weight: bold;"> sau locul cinci : Domnul responsabilitate - Capricorn.</span><br />Prin târg se zvoneşte că dânsul ar fi profitorul zodiacului, cel care îţi aduce flori când află că tati tău e directorul general al firmei "S.C. Fac mulţi bani". Dar eu zic că iubirea trebuie întreţinută cu ceva, aşa că tare te-aş ruga să nu-l judeci prea aspru. Are el un defect, însă poate fi estompat cu multe alte calităţi. Te vei convinge de asta când îţi va arăta talentul său la echilibristică, mersul drept, lin şi sigur pe sârma, mai ceva ca un actrobat ce şi-a pierdut întreaga existenţă într-un circ de renume. Ori când noul pui de om ce tocmai a venit pe lume va încerca să-i arate ce plămâni puternici are, făcându-i o serenadă. Ştiţi cum va reacţiona tăticul lui, Capră+corn ? În primul rând îl va ţine în braţe şi-i va povesti de eventualele pierderi materiale care pot surveni în urma acelui dezastru fonic, datorate plângerilor celorlalţi locatari, ca în final să-i spună că vecinul bancher îl va ierta, căci chiar dânsul este contabilul lui numărul unu. Toate acestea învăluite într-un calm de-a drept irascibil, pentru tine, cu siguranţă, mai de ai spune că-i şi cântă sărmanului copil.<br />Ironic din fire, el e singurul din zodiac care te va face să te simţi jignită. Stai liniştită, nu îţi va adresa epitete dure, doar îşi va mări doza de sarcasm şi răutate, fapt care te va face să te urci pe tavan, căci nu vei putea să-i dai replica datorită celor 10 000 de substraturi din cuvinte, precum şi adstraturi, să nu le uităm. Reproşurile lui sunt pe stilul : suficient de bune încât doar deştepţii să râdă şi prostii să se prinda despre ce e vorba.<br />De asemenea, nu te aştepta la declaraţii spumoase de dragoste, căci el e pamant, făcut din ţărână şi ajuns animal stabil pe copitele sale. Dânsul priveşte drept în fata şi nu are timp să se oprească din drum pentru a-ţi adresa ţie câteva cuvinte "dulci". Nu dragă, în loc sa-ţi spună cât de bine îţi stă în acea rochie şi ce talie de invidiat ai, va claca exprimându-se : "Acea croială în stilul anilor '70 arată de-a dreptul fantastic.". Ţine minte, croiala arată, nu şi tu. Însă iartă-l, el e mai practic din fire, nu se urcă pe norişori pufoşi, că doar e semn fix şi are ca motto : "Mai bine mai târziu, decât devreme.". Se zice că fluturii iubirii la el se plimbă când alţii se plâng de spate şi incheieturi, aşa că dragoste la bătrâneţe să tot fie. Dar cel mai important şi mai important la el e responsabilitatea de care dă dovadă, e singurul dintre toţi domnii zodiacului care va fi decis, clar şi-şi va asuma greşelile, precum şi angajamentele cele mai greu. Aşa că spor la iubit şi ai grijă, până să prinzi capra neagră trebuie să o fugăreşti pe multe stânci !<br /><br /><span style="font-weight: bold;">4. </span><span style="font-weight: bold;">A doua menţiune</span><span style="font-weight: bold;"> sau locul patru : Domnul perfecţiune : Fecioară.</span><br />Pentru unele domniţe poate reprezenta coşmarul zodiacului sau primul de evitat, dar asta doar pentru că ele sunt slabe de înger şi nu ştiu să accepte o critică (ne)constructivă. Trebuie să recunoaştem, dânsul nu e desprins din poveşti, ci din stoicism. Poţi spune cu mâna pe Biblie că şi-a ratat vocaţia, cea de stoic sau soacră. Însă, iar acum începem să zicem de bine, el din altruismul şi pacea cea de toate zilele pentru lume îţi face observaţie cu privire la ce nu-i făcut corect. Vrea să atingi nivelul, atât fizic cât şi spiritual al perfecţiunii, pe care el normal că-l deţine. Şi dom'le e greu să ajungi la scara pe care e urcat el, căci în primul rând e alunecoasă rau şi n-ai să-l vezi stând pe treapta pe care l-ai observat ultima oară. Va fi tot mai sus şi mai sus, până când Zâna Măseluţă îi va da cu bagheta în cap şi-i va zice să te aştepte un picuţ şi pe tine, că prea ai obosit şi te-ai chinuit să-l ajungi. Iar atunci vine greul, alergatul cu el, ba mai degrabă, târâtul. E posibil să te alegi cu umărul dislocat, dar plăcerea de a-l avea pe cel mai sofiscat dintre domni va fi cel mai bun analgezic. Mai poate fi numit şi domnul indiferent, căci scumpo există doar o cale secretă spre inima lui, iar aceea era scrisă pe o hartie care a fost arsă de domniţele KGBiste, ca să nu ajungem noi la aceşti minunaţi bărbaţi. În prezent, numeroase cercetătoare fac studii referitoare la o posibilă metodă de a-l deţine pe subsemnatul, dar nimic nu e sigur.<br />Gura lumii spune că acest domn îşi doreşte o iubire pura, nepătată de gelozie, compromisuri şi gesturi extreme, aşa că fiţi fresh şi cat se poate de neatins. Moartea lui sunt femeile misterioase, pentru care are de luptat. Daca reuşiţi să-i atrageţi atenţia sigur va călători într-un balon doar pentru a ajunge în Elveţia, unde se face cea mai bună ciocolată, asta ca să v-o aducă vouă, desigur. Însă mai greu, o fecioară e o fecioară până la urmă. Dacă-i găsiţi călcâiul lui Ahile, daţi-ne şi nouă de veste, restul fetelor care aşteaptă reconstituirea acelea bucăti arse, care deţinea secretul.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">3. Bronzul sau premiul trei : Domnul politeţe - Balanţă.</span><br />Domnealui e febleţea mea, nu doar pentru că este aer şi suntem fraţi în zodiac, eu fiind gemeni, ci fiindcă are un şarm gata să te lovească în moalele capului şi o politeţe de parca ar fi fost crescut după binecuvântarea Codului Bunelor Maniere. Ceea ce s-a şi întâmplat. El are toate secretele cucerii unei femei, indiferent de natura ei. Ştie cum să trateze o intangibilă, precum şi o jucăuşă, mereu cu acelaşi farmec tipic venusianului autentic. Dacă nu ai aflat încă zodia acelui barbat plin de eleganţă, cu un surâs de copil, cu gropiţe în obraji sau una în bărbie (sigur le are) şi care te topeşte pur şi simplu din gesturi, atunci pariează că-i domnul (dez)echilibrat, pardon Balanţă. Dar fii atentă, el o să ştie când tu il placi, nu mă întreba pe mine cum, căci nici eu nu cunosc prea bine această taină. Însă îţi spun că al şaselea simţ al lui funcţionează mai bine decât celelalte cinci la un loc. Fii indiferentă şi mută-ti mereu privirea de la el în primele zile în care o să-l cunoşti şi o să se întrebe oare de ce eşti aşa rece în preajma lui, cunoscând firea lui ludică de nerezistat, fii prea atentă şi iar o să intre la bănuieli. Oricum vrei s-o dregi, el tot se prinde, pentru că până la urmă are şi motive, doar e un gentleman. După cum spune şi numele zodiei, această făptură e într-o continuă schimbare, acum spre stânga, acum spre dreapta. Dacă ziceam de monsiuer Capricorn că-i place tare rău echilibristica, atunci putem spune de Balanţă că a fost coringet la aşa ceva, precum Enstein. Niciodată, dar chiar niciodată şi vorbesc foarte serios prin niciodată, nu ştie în ce parte să se încline. Se va hotărî în ultimul ceas al ultimul ceas, în momentul în care eşti gata să păşeşti înapoi în casa mamei tale pentru că te-ai săturat de copilăriile lui şi de lipsa de decizie, iar atunci ştii ce ? Vei avea parte de un zâmbet dulceag şi-o mie şi una de declaraţii. Şi mai ştii ce ? Vei ceda. Dar ştii de ce ? Pentru că e imposibil să nu-ţi fie drag, chiar şi în condiţiile menţionate mai sus. În cazul în care faci parte din categoria "inimă de piatră", o să-ţi dea motive (i)logice pentru care vă este mai bine împreună, pentru care el e complet în prezenţa ta, pentru care tu eşti aşa o fraieră că vrei să-i dai papucii. Totuşi, dacă nu merge nici în felul acesta, o să fugă la scara rezemată de casa parinţilor tăi şi-o să-ţi cânte cum poate el mai bine, din tot sufletul lui de (ne)hotărât.<br />Cunoşti partea bună a lui ? Eu da, căci mă ajută stelele ! Nu o să vrea să te rănească în vecii vecilor, pentru că are un suflet mare şi blând, dar totuşi o va face la un moment dat, tot pentru binele tău, bineînţeles. Iar odată şi odată o să fie într-un echilibru total, mai ceva ca la yoga.<br />Ţin să te anunţ că din momentul în care s-a decis asupra unei decizii şi e sigur pe ea, greu îl mai abaţi de la drum, de parcă ai zice că e ferm din fire. Schimbarea lui, precum şi înclinarea talerului spre alte domniţe te vor omorî lent şi vicios.<br /><br /><div style="text-align: center;"><span style="font-weight: bold;">Va urma !</span><br /><br /><br /><strong></strong><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Sco0ter/ec11270e361433.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=Sco0ter&hash=ec11270e361433&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Sco0ter/ec11270e361433.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=Sco0ter&hash=ec11270e361433&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /><strong></strong><br /><br /><br /></div>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-62914515753157455412010-09-27T19:45:00.005+03:002010-09-27T20:23:35.288+03:00Foyer.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBoeO_KulrUlG91yPXtjpVlb11s1UcB5rFKEdQuQf7gdgKeYa67miHcTL7hOo8VwvMY2hLRGiagbnX508iAPXPnaAm8qiI6-z5uV6fFWNGk_A_uKMwMMMjqdafy5dAIraiXYPjKXvwHwE/s1600/tumblr_l90bfbqWoR1qzrvo0o1_500_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 132px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBoeO_KulrUlG91yPXtjpVlb11s1UcB5rFKEdQuQf7gdgKeYa67miHcTL7hOo8VwvMY2hLRGiagbnX508iAPXPnaAm8qiI6-z5uV6fFWNGk_A_uKMwMMMjqdafy5dAIraiXYPjKXvwHwE/s200/tumblr_l90bfbqWoR1qzrvo0o1_500_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5521635938100421746" border="0" /></a><br />Tare dor o să-mi fie de chiria asigurată pe <span style="font-style: italic;">blogspot</span> şi tare dor de micuţa mea garsonieră, în care mă obişnuisem să trăiesc, aşa cu toate aromele mele de ceai oriental şi draperiile albe, brodate manual. În curând mă mut dragilor, în două-trei săptămâni o să-mi duc toată agoniseala de mătăsuri într-un apartament pe <span style="font-style: italic;">com</span>. Nici un an nu am de când beau din ceşti albastre pe veranda acestui cămin, dar am decis, plec de aici într-un cartier mai mare, în care pot să am sârmă unde să-mi întind gândurile pudrate cu balsam. Nu fiţi trişti, căci n-am să pierd nicio cutie cu porţelanuri, iar noi o să ne vizităm în continuare, păşind într-un decor la fel de boem. Nu va dispărea nimeni din agenda legată cu dantelă, toţi veţi sta acolo, în aceleaşi locuri pe care le frecventaţi chiar acum, pe aceleaşi canapele înflorate, doar că în alte camere, în altă casă.<br />Am decis prin vară să-mi schimb căminul, nu pentru că acesta nu-mi mai plăcea de fel. Doar că-mi sunt necesare mai multe încăperi, în care să-mi primesc viitorii amici de serate, un balcon mai spaţios, pe care să-mi citesc revista literară în tihnă şi-o cămăruţă în care să-mi ţin bolurile cu tei măcinat. Acestea fiind spuse, promit să mai agăţ din când în când câte o fotografie pe-un panou. Aveţi grijă de voi !<br />Cu drag,<br /><span class="post-author vcard"><span class="fn">Í</span></span>.<br /><br /><center><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/lorelei87/20504dd3aedafa.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=lorelei87&hash=20504dd3aedafa&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/lorelei87/20504dd3aedafa.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=lorelei87&hash=20504dd3aedafa&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /><strong></strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> </a></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-61339702066769838992010-09-27T14:48:00.006+03:002010-10-01T18:59:03.348+03:00I have something for you.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEzjOEVBRpqoFgnWeu_6daothj4h2cuNPWPk5JnI8Hbx3z560C8jCGhDQ5zJkYsDhv-zC5rMl7cV-9VEqkroKkt7meQLBForgfkqzxRP9Xu9fw9N4_oPEPHOnRGH1eg5Ix3PjbkiHAiRU/s1600/2d737edeb50541ac8650b963ffa649c5-d2ysbv0_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhEzjOEVBRpqoFgnWeu_6daothj4h2cuNPWPk5JnI8Hbx3z560C8jCGhDQ5zJkYsDhv-zC5rMl7cV-9VEqkroKkt7meQLBForgfkqzxRP9Xu9fw9N4_oPEPHOnRGH1eg5Ix3PjbkiHAiRU/s200/2d737edeb50541ac8650b963ffa649c5-d2ysbv0_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5521560046752996082" border="0" /></a><br />Vă promiteam de ceva timp câteva concursuri, iată acum a venit timpul pentru unul. Restul vor urma după ce îmi cumpăr o nouă căsuţă (domeniu), dar despre asta în următorul post.<br />Premiul constă într-un voucher pentru o consultaţie stomatologică şi sfaturi preventive personalizate, la o clinică privată din Bucureşti. Ştiu, aici este problema şi anume locaţia. În principal e vorba despre unul din acele cupoane de la promoţia "Campanie pentru zambetul tau", desfăşurată de cei de pe siteul feminis.ro. Cum eu n-am ocazia să ajung în capitală prea curând şi cum ar fi păcat să nu fie folosit, m-am gandit să-l ofer unuia dintre cititorii mei. Ce trebuie să faceţi ? Nimic prea greu, doar să-mi arătaţi prin ce mod vreţi voi că meritaţi acest premiu şi că aveţi nevoie de el. Postaţi-mi pe <a href="http://www.facebook.com/pages/Say-you-love-me/158063880880036">peretele Facebook-ului</a>, îl găsiţi pe categoria din dreapta, câteva cuvinte sau mai multe care să mă determine pe mine să vă ofer voucherul. Am zis să fie ceva uşor şi simplu, aşa că spor la convins ! Aveţi timp până vineri, pe 1 octombrie. Ne auzim curând şi multă baftă !<br /><br /><center><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/f6ddac0912a17f.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=Edain&hash=f6ddac0912a17f&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/f6ddac0912a17f.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=Edain&hash=f6ddac0912a17f&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /><strong></strong><br /><div style="text-align: left;">Later Edit : Nimeni nu s-a chinuit măcar un pic să-mi ceară voucherul, nu am primit nicio rugă cât de simplă, aşa că el rămâne în posesia mea, gata să fie nefolosit. Data viitoare poate nici eu nu voi mai încerca concursuri. Consider că nu era greu şi că nu vă strica să-l aveţi.<br /><br />P.S : Mulţumesc pentru cele 10 000 de vizite.<br /></div><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/pop" title="pop"><br /><span style="font-size:100%;"><span lang="IT" style="font-size:12pt;"><strong><em></em></strong></span></span><span style="font-size:100%;"><span lang="IT" style="font-size:12pt;"><strong><em></em></strong></span></span></a></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-70925092266656677812010-09-21T18:06:00.009+03:002010-09-21T19:32:18.523+03:00A bride in red.<div style="text-align: left;"><a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgpl3-UT79g4FoaRfp0yhmod_tVIvYiDwnr_APnTII6OuYxXTuDf8SXMJiIyVpu5uXDrZ67V043YlUcWpnoD91irtD_loQxppPc5OzuaAvLTkkfvy9x2H75mP0016MykezHZWWiCVp79U/s1600/greys-wedding-pic_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 150px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgpl3-UT79g4FoaRfp0yhmod_tVIvYiDwnr_APnTII6OuYxXTuDf8SXMJiIyVpu5uXDrZ67V043YlUcWpnoD91irtD_loQxppPc5OzuaAvLTkkfvy9x2H75mP0016MykezHZWWiCVp79U/s200/greys-wedding-pic_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5519396943169325778" border="0" /></a>De mult voiam să scriu despre Anatomia lui Grey, un serial care m-a ţinut ceva vreme în faţa calculatorului şi de la care am învăţat anumiţi termeni, modul în care să reacţionezi în situaţiile de criză, substanţe, dar să nu omitem şi explicaţiile la proceduri.<br />Au fost şi momente cât se poate de idioate, gen :<br /><div style="text-align: left;">- Burke o părăseşte pe Cristina şi câştigă premiul Avery în cardiologie, asta dupa ce-şi pierde total încrederea în instinctul lui de chirurg şi nu poate să-şi controleze bine mâna pentru a opera.<br /><div style="text-align: left;">- Criza lui Derek de personalitate după ce intră în moarte clinică soţia domnului cu pistolul.<br /><div style="text-align: left;">- Plecarea lui Addison (aia chiar a fost heartbreker, pentru ca Addie era personajul meu preferat. < / 3 ) <div style="text-align: left;">- Idioţenia lui George de a se arunca în faţa unui autobuz pentru a salva o tipă, sfârşită cu moartea lui.<br /><div style="text-align: left;">- Relaţia dintre Alex şi Lexie.<br /><div style="text-align: left;">- Indiferenţa lui Izzie.<br /><div style="text-align: left;">- Moartea căţelului şi întâlnirile lui Mer cu McVet. <div style="text-align: left;">- Ava.<br /><div style="text-align: left;">- Triunghiurile amoroase total dubioase.<br /><div style="text-align: left;">Însă trecând peste toate acestea şi alte câteva, care probabil n-au fost aşa importante de nu mi le aduc aminte pe moment, eu zic că merită să-l vedeţi, asta pentru următoarele ipostaze/idei/scene/etc. :<br /><div style="text-align: left;">- Certificatul de căsătorie format dintr-un bileţel, pe care Mer şi Derek îl lipesc deasupra patului.<br /><div style="text-align: left;">- Încercarea stagiarilor de a pune un diagnostic pacientei X (aka Izzie), bolnavă de cancer de piele, care se extinsese la creier.<br /><div style="text-align: left;">- Îndepărtarea acelei tumori imense de catre McDreamy şi desenul pe care îl face atunci pe unul dintre pereţii camerei. (superb.)<br /><div style="text-align: left;">- Replica "Pick me, choose me, love me." şi "I fell so empty.", care mi se par emblematice.<br /><div style="text-align: left;">- Iritaţia lui Addie cu stejar otrăvitor.<br /><div style="text-align: left;">- Cererea în căsătorie făcută în lift şi toate acele bileţele şi ecografii lipite.<br /><div style="text-align: left;">- Momentul în care Cristina începe să plângă pentru că pierduse sarcina şi Burke stă cu ea în braţe (una dintre puţinele scene pline de sentiment în care Dr. Yang a fost personajul central.).<br /><div style="text-align: left;">- Observaţiile strict obiective ale lui Dr. Bailey. (The Nazi)<br /><div style="text-align: left;">- Cuplul Callie & Arizona (cultura gay îmi este indiferentă, nu sunt nici pro, dar nici anti, însă ele erau de-a dreptul grozave şi o să fie în continuare.).<br /><div style="text-align: left;">- Gestul lui Avery din sala de operaţii, atunci când deconectează aparatul.<br /><div style="text-align: left;">- Începutul serialului cu scena din casa lui Mer.<br /><div style="text-align: left;">- Bătaia dintre Derek şi Mark. (bff.)<br /><div style="text-align: left;">- Lexie şi încercările ei de a se apropia de Mer.<br /><div style="text-align: left;">- Conversaţia foarte amuzantă din lift între Addie, Şeful Webber, Mark şi Derek, privind părul vopsit.<br /><div style="text-align: left;">- Prima operaţie a lui George, şi într-un lift.<br /><div style="text-align: left;">- Excursia băieţilor cu cortul.<br /><div style="text-align: left;">- Lenjeria pierdută, gasită şi pusă la avizier.<br /><div style="text-align: left;">- restu'.<br /><div style="text-align: left;">Serialul revine pe 23 septembrie, în două zile şi promite multe surprize. Eu deja am văzut câteva video-uri de la premiera sezonului şapte şi vă pot spune că e de bine. Nu vă dau detalii, poate nu agreaţi înţelesul cuvântului "spoiler" şi acţiunea în sine. Poze şi secvenţe găsiţi pe tvfanatic.com.<br /><div style="text-align: left;">P.S. Numărul maxim de episoade văzute intr-o zi a fost opt. Mai sunt şi alţi fanatici prin preajmă ?! </div><center> <object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Sco0ter/07b2f6219d3b8e.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=Sco0ter&hash=07b2f6219d3b8e&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Sco0ter/07b2f6219d3b8e.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" flashvars="username=Sco0ter&hash=07b2f6219d3b8e&miniMode=true" width="448" height="33"></embed></object><br /></center></div><strong></strong><br /><a href="http://www.trilulilu.ro/audio/diverse" title="diverse"> </a></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div></div>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-76026115916897522932010-09-01T01:40:00.001+03:002010-09-01T16:55:30.156+03:00As simple as possible.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVxTHtJdTRclkINzb7LvzfJ5t5Ckw6BAU61if7GspgJaf_CtVRCo0Z6zCqmZ_mDQq17Yck-s6cck32iCVicVW7ANyCcsyO0o5gegSjLhOEhEZTcrqNFDl7d-mYj68LoLYIxS6G2dcfQgE/s1600/photography,portrait-9b6be884919710636ad7af996eb1f49e_h_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVxTHtJdTRclkINzb7LvzfJ5t5Ckw6BAU61if7GspgJaf_CtVRCo0Z6zCqmZ_mDQq17Yck-s6cck32iCVicVW7ANyCcsyO0o5gegSjLhOEhEZTcrqNFDl7d-mYj68LoLYIxS6G2dcfQgE/s200/photography,portrait-9b6be884919710636ad7af996eb1f49e_h_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5511706882379952770" border="0" /></a><br />Zilele trecute am dat de o bentiţă pe care am tot purtat-o prin martie. Era frumuşică foc, în opinia mea şi nu-mi venea să rezist a nu o purta. Destul de simplă, în dungi şi cu o fundiţă mică, nu ieşea prea mult în evidenţă, numai că mie îmi plăcea.<br />Am şi avut o mică păţanie într-o zi în care o purtam. Pur şi simplu am luat pragul de la uşa liceului în picioare. Ghinion curat, căci sunt doua uşi, una având prag, cealaltă nu. Citind rândul anterior vă daţi seama câtă importanţă am acordat eu acestui detaliu şi cum nu am avut idee ce s-a întâmplat de fapt, până când nu a încercat cineva să mă ridice. Exagerez puţin, ideea de bază constă în faptul că eu tronam în genunchi râzând şi nedându-mi seama de ce am căzut. Fac haz de necaz destul de des şi credeţi-mă, atunci, nu aveam altă opţiune, pe scările liceului erau foarte mulţi cunoscuţi. Trebuia să râd şi eu, să arăt că incidentul nu m-a marcat. Dacă nu mă înşel, cineva a încercat să mă prindă în plină "plonjare", însă distanţa a fost prea mare, iar eu, inconştient, m-am încăpătânat să nu fiu salvată. Să mai precizez că imaginea a fost un adevărat deliciu pentru spectatori ? Aş spune că aţi realizat deja.<br />Îmi pare tare rău ca micul accesoriu n-a rezistat mai mult de o săptămână. Fratele meu s-a gândit să-i încerce flexibilitatea şi ea doar s-a "despărţit în două". Păcat.<br />Acum tind să cred că aşa i-a fost sortit. La un moment dat, chiar ultima oară când am avut-o pe cap, la o întrebare mai indiscretă cineva m-a pus, în glumă bineînţeles, să jur pe ea că spun adevărul. Momentul a fost destul de drăguţ la acel timp. Posibil să nu fi fost eu chiar atât de sinceră şi să-mi fi primit pedeaspsa în felul acesta.<br />Apropo, am revenit în blogosferă. În curând o să organizez un mic concurs, aşa că fiţi pe fază !<br /><br /><center><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/me3d/45a70735db5d14.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="FlashVars" value="durataAudio=279&titluEmbed="><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/me3d/45a70735db5d14.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" flashvars="durataAudio=279&titluEmbed=" width="448" height="55"></embed></object><br /></center><br /><span style="font-style: italic;font-size:85%;" >Vântul încă îşi mai plimbă mătasea.</span><br /><span style="font-style: italic;font-size:85%;" >Poţi crede că e toamnă ?</span>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-2109849004079391102010-08-01T21:10:00.008+03:002010-08-02T16:36:36.591+03:00Lovely soul.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh15Ik2nqFVDGkn9NLlsDDtPxuI-UGqHyHylHem3hDH49b37cv2DKQBA5FsGKoSfBacflAfts3glw9Iyy5gND0y4d8XvfOlnKUCCCYKqrUGeOjnuRXl_tM2UAOTyU1NLCjh_QOic3u7FNY/s1600/DSC05172.JPG"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 154px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh15Ik2nqFVDGkn9NLlsDDtPxuI-UGqHyHylHem3hDH49b37cv2DKQBA5FsGKoSfBacflAfts3glw9Iyy5gND0y4d8XvfOlnKUCCCYKqrUGeOjnuRXl_tM2UAOTyU1NLCjh_QOic3u7FNY/s200/DSC05172.JPG" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5500509321295223266" border="0" /></a><span style="font-family:georgia,bookman old style,palatino linotype,book antiqua,palatino,trebuchet ms,helvetica,garamond,sans-serif,arial,verdana,avante garde,century gothic,comic sans ms,times,times new roman,serif;">E duminică, e întâi august, e ora nouă şi ceva, dar ştiţi ce nu mai e ? Îngrijorarea.<span> <span style="font-style: italic;">Kiba</span>, pisoiul meu, dispăruse. Cel mai probabil ieşise din casă şi cineva il prinsese, căci tare prostuţ era. Stătea cuminte, se lăsa mângăiat de oricine şi răspundea la nume. Acum se plimbă speriat prin cameră şi zgârie uşa, vrea să găseasca o ieşire, iar apoi alta şi tot aşa. Îi e frică de încăperile închise. Îmi păruse rău de el, nu avea mai mult de un an şi ceva. Recunosc că mă ataşasem de felul lui egoist de a fi. Ţin minte că l-am luat prin aprilie, anul trecut. Ploua rău, iar eu n-aveam umbrelă sau vreun ban pentru taxi. Am mers dintr-un capăt în altul al oraşului, cu el în geacă, încercând să mă grăbesc. Colega care se oferise să mi-l dea stătea în partea de Nord-Vest a localitătii, în timp ce eu locuiam în Sud</span>, aşa ca avusesem ceva distanţă de parcurs, aproximativ patruzeci şi cinci de minute pana acasă, într-un ritm alert. Iniţial, postul fusese creat pentru alt rol, voiam să vă rog pe cei dintre voi care sunt din oraşul meu să-mi oferiţi un motănel, dacă aveaţi. M-aş fi simţit tare singură fară un miorlăit lângă tălpi. Însă cum "dragul" meu a apărut acum zece minute, ideea de bază s-a modificat.<br />Încă ceva, ştiu că am lipsit o vreme, dar am de gând sa ma revin la modul meu obişnuit. O vară cât mai frumoasă, ce a mai rămas din ea ! Ne auzim curând.<br /></span><br /><br /><center><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/76bf43d1915dd7.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="FlashVars" value="durataAudio=235&titluEmbed=Calahan%20-%20Like%20A%20Ghost"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/76bf43d1915dd7.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="55" FlashVars="durataAudio=235&titluEmbed="></embed></object><br /><br /></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-27658476456606946102010-07-07T21:06:00.007+03:002010-07-24T16:28:42.911+03:00Ego.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMHYSH-Ydwz_XqoPO5y_5mr1IFidPn5AmI0uLT262vAMcI5vt-Xyw318EHbmOio9Lt_p5shxzX_7r9FU6eIiJfk_bM91kbnnuKJe2YahxzjLx2PYc4vheWoBAL79tcWIiy9D7JTmetu4U/s1600/4689876155_3bc38324ea_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 133px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjMHYSH-Ydwz_XqoPO5y_5mr1IFidPn5AmI0uLT262vAMcI5vt-Xyw318EHbmOio9Lt_p5shxzX_7r9FU6eIiJfk_bM91kbnnuKJe2YahxzjLx2PYc4vheWoBAL79tcWIiy9D7JTmetu4U/s200/4689876155_3bc38324ea_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5491247070964792034" border="0" /></a><br />Leapşa am "furat-o" de la <a href="http://felix-felicis31.blogspot.com/">Rareş</a>. Mi-a plăcut prea mult.<br /><br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce iţi place să faci atât de mult, încât ai plăti pentru asta ?</span><br />Să-mi arunc ochii spre ploaia de afară în timp ce cafeaua îşi ridică aburul spre tavan, iar El să-mi spună cat e de nostalgic peisajul.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face incepand de maine ? </span><br />As lua la picior cat mai multe orase din lume, doar ca sa apara poze cu mine in ele.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Daca ai castiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum ? </span><br />Cred, insa primul lucru ar fi sa merg la mare si sa veghez rasaritul.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, in cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului ?</span><br />"Redactorul principal Antena 3 detine acum gruparea media." Si o sa scrie asta in cinsprezece ani.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara ?</span><br />Ca mi-am dedicat intreaga viata visurilor si-am murit implinindu-le.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine ? </span><br />"Nu mai esti, ori n-ai fost niciodata. Acum trupul ti-e scrump, iar amintirea veac de citit."<br /><br /><span style="font-style: italic;">Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la intrebarea: Tu ce vrei sa te faci cand vei fi mare ? </span><br />Aproximativ ce spun si acum, idealurile s-au mai conturat de atunci. Ziceam ca o sa fiu asemeni Escai.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi ?</span><br />As prinde stelele in mana, doar ca sa mi le asez pret de cateva clipe-n par.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine ?</span><br />Ca-am vrut din tot sufletul ca parintii lor sa aiba ochii albastri.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Daca ai putea acum sa te proiectezi in viitor, in ultima zi a vietii tale si sa iti iei un interviu, care sunt trei intrebari pe care ti le-ai adresa ?</span><br />- Daca ai mai avea o viata, ai mai trai-o pe aceasta ?<br />- Dupa ce lucruri efemere ai alergat ?<br />- Cat ti-a luat sa-ti dai seama ca iubesti ?<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce sentimente vrei sa le transmiti celorlalti ?</span><br />Ca toti avem un trecut, prezent, viitor si ca trebuie sa nu ne lasam prinsi in niciun cerc al timpului.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Cum vrei sa transmiti ceea ce simti ?</span><br />Gesturi, priviri si cuvinte.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Cum te manifesti in prezenta LUI ?</span><br />Zambesc mult prea mult.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ce stil de muzica preferi ?</span><br />Cred ca Poets of the fall caracterizeaza totul.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Cand ai vrea sa te casatoresti ?</span><br />Cand voi avea suficient curaj sa fac asta.<br /><span style="font-style: italic;"><br />Cum te-ai nascut(putina imaginatie,te rog!) ?</span><br />Iunie se zarea dupa coltul timpului, mergand speriata. Miercuri alerga prin soarele aproape stins de fascinatie, iar doi se imbratisa cu sine insasi, unind un singur suflet, unul nou.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Cum iti doresti sa mori ?</span><br />In noapte, cu pulsul incet si-o mana care ma strange si-mi spune sa raman.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Pe cine iubesti ?</span><br />Pe ei.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Versurile preferate ?</span><br />Could you hold us up if I would drag us down?<br />Resurrect emotions from our past<br />N' if they had a king for fools would you wear the crown?<br />Build us up again and make us last<br /><br /><span style="font-style: italic;">Scrii poezii ?</span><br />Doar proza.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Ne poti arata si noua talentul tau ?</span><br />Talent ?! Sa fie. Restul gasiti pe blog.<br />Si sangele-mi fugea prin vene, de parca-ar fi fost o randunica printre crengi. Iar negrul ochilor mi se impaienjenea, aratandu-mi ca-ntunericul mi-era o calauza buna, departe de acea lumina oarba ce-mi manca din suflet si amor.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Acum,o intrebare mai...personala,ca sa zic asa.Ai vrut vreodata sa te sinucizi?</span><br />Poate.<br /><br /><span style="font-style: italic;">Cat fac 1+1 ?</span><br />Eu.<br /><br /><center><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Elfarwen/2a1671be1e06cc.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="FlashVars" value="durataAudio=210&titluEmbed=the%20perishers-my%20heart"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Elfarwen/2a1671be1e06cc.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" flashvars="durataAudio=210&titluEmbed=" width="448" height="55"></embed></object><br /></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-40878618640365171452010-06-28T18:45:00.004+03:002010-06-28T20:48:56.820+03:00Soare !E vacanţă şi se pare că şi "draguţul" meu a cam intrat. O să încerc să scriu mai mult, chiar dacă vă povestesc întâmplări minore. Bucuraţi-vă de soare.<br /><br />P.S. <a href="http://nevinovat.wordpress.com/">Gabi</a>, n-am uitat de postarea promisă, aştept să vină august. :d<br /><br /><br /><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/ManiackMFD/9d5610c27828f0.swf"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><param name="FlashVars" value="durataAudio=285&titluEmbed=Sean%20Paul%20-%20Hold%20my%20hand"></param><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/ManiackMFD/9d5610c27828f0.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" width="448" height="55" FlashVars="durataAudio=285&titluEmbed="></embed></object><br />Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-43175902381792032942010-06-21T22:22:00.005+03:002011-06-17T21:50:09.073+03:00Capitolul I - Lunile scrise<a href="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 300px;" src="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center"><span lang="RO" style="font-size:16.0pt">Capitolul I – Lunile scrise<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align: right;"><span lang="RO" style="font-size:16.0pt"><o:p> </o:p></span><i style="mso-bidi-font-style: normal"><span lang="RO">Aţi făcut din dragoste o afecere ordinară - Don Juan</span></i></p>Numele meu era Leila. Trăiam ca fotograf, actriţă şi, uneori, damă de companie. Amanţii trecători mă alintau Irine, poate, pentru că acesta-mi era denumirea de scenă, sau să-i spunem, cea din cearceaf. Apropiaţii nu-mi cunoşteau ultima „meserie”, destul de degradantă din privinţa lor, căci nu trăiam din prostituţia de lux. Nu avem orice clienţi şi nici oricâţi. La două săptămâni însoţeam câte un domn la o petrecere privată a unor cluburi de elita, formate în principal din oameni politici, bărbaţi. Conduita spunea să purtăm o mască, să uităm totul până dimineaţă şi să nu ne sărutăm plătitorii, iar noi respectam aceste trei reguli. Voiai sau nu, trebuia să te supui legământului de-a păstra plăcerile, în cuvinte, doar pentru tine. Câteodată, aveai prilejul de-a cunoaşte secrete de stat, pe care, de fapt te prefăceai că nu le-ai auzit. Niciuna din noi nu spunea ce poveste ascundea în interiorul trupului, aparent de fecioară, sau de unde venea. Vorbeam rar, iar atunci disimulam un accent mai bizar. Toate aveam câte un iubit, soţ, copil sau animal de companie. Cunoşteai aceste detalii după modul în care zâmbeam fiecare. Eu tindeam să cred că eram singura norocoasă, nu trebuia să spun nimănui poveşti brodate cu dantelă, ori să concep serate cu prietenele la ceai, căci nu deţineam decât patruzeci şi două de scrisori, mâzgălite de un oarecare bărbat ce mă iubea printr-un colţ întunecat al străzii.<br />Locuiam într-un apartament micuţ, primit de la un fost client care mă apreciase peste masură, un bătrânel de şaptezeci de ani, care nici măcar nu-mi ceruse să prestez servicii sexuale, ci doar compania şi bunul gust. Stăteam singură şi unicele persoane care alegeau să mă viziteze erau modelele anorexice, pe care le fotografiam frecvent, pentru cine ştie ce revistă de modă. Le îndragisem repede, erau plăcute ca fire, puţin prea retrase, însă ele îndurau o lume, asemeni mie, mult mai brutală. Atâtea bliţuri, pagini din ziare, partide de amor cu designerii, pe mine m-ar fi închis în schizofrenie.<br />În ziua aceea, când ajunsesem acasă, nu era nimic în cutia de corespondenţă. De o săptămână nu mai primisem nicio scrisoare. Iubitul meu anonim, căci aşa-mi plăcea să-l numesc, obişnuia ca la fiecare două zile să-mi trimită câteva rânduri pe-o coală albastră, împăturită într-un plic de-un alb murdar, acesta la rândul lui, prins c-o pamblică bleu. Îmi plăcea albastrul, iar el intuise acest fapt. Uneori, chiar şi când urma să fie lună plină, alegea să-mi scrie. El spunea că, atunci, oamenii sunt mai singuri şi speriaţi.<br />Nu ştiam cine putea fi, însă nici nu-mi doream să aflu. Era simplu, dacă aflam, încetam să-l mai iubesc în modul acela copilăresc. Tot iubire se chema, chit că-i atribuiam un cuvânt în plus sau în minus. Aveam multe legături cu oamenii şi, deseori, bărbaţii alegeau să-mi facă avansuri într-un mod elegant şi cat mai misterios. Lucru care nu mă deranja câtuşi de puţin. Mă mândream cu zâmbetul provocator şi mâna ce împingea trupul din faţa mea, într-un mod intangibil, atunci când (nu) eram platită pentru exact opusul.<br />Bărbaţii din societate nu prea aveau fantezii, mare parte din ei, erau lipsiţi de o oarecare pasiune, ce ar fi trebuit să fie debordantă, privind rangul lor social. Deseori „Masca”, impresarul, încerca să ne ofere clienţi cât mai respectuoşi, care nu aveau pretenţia la o partidă de amor. Faţă de restul proxeneţilor, deşi el nu reprezenta orice dame, păstra o relaţie de amiciţie cu noi. Toate ne aflam acolo din propria dorinţă, el era doar legătura şi persoana ce ne conducea spre elită.<br />Între plătitori exista mereu o competiţie. Nicolas, domnul pe care îl însoţisem cel mai frecvent, mă alegea datorită modului în care-i purtam noroc la cărţi, spunea el. Mi-aduc aminte că-şi aşeza scaunul în faţa canapelei pe care eram rezemată, iar eu-i spuneam doar atât: „Mizaţi, în principal, pe cartea a treia.”. Şi el mereu făcea astfel, mâna aparţinându-i dânsului. Nu pierduse niciodată, asta până în acea seară, seara în care trebuia să mă aştepte acasă o scrisoare de la iubitul meu anonim, dar care, din păcate, nu sosise şi poate nici nu avea să mai ajungă în mâinile mele.<br />Nu înţelegeam unde greşisem mutând toate piesele pe tabla de şah, după voia mea. El reprezenta doar un pion ce-mi stătea la îndemână, puteam să-l jertfesc în orice moment, din simpla plăcere. Mă întrebam dacă aştepta, cumva, un răspuns din partea mea? Dacă da, atunci, greşise persoana pe care trebuia s-o admire.<br />Răbdarea-mi părea să se stingă uşor până la miezul nopţii. Acum era asemeni unui parfum ce înceta să mă mai învăluie, lăsând evidentă doar aroma pielii.<br />Mă răsuceam printre cearceafuri, deşi ceasul indica ora unsprezece şi şaispreceze minute, noaptea. Prevesteam o viitoare durere de cap, căci plopul de afară nu-mi dădea pace, ciocănea în geamul de la bucătărie cu mare ardoare, iar vântul nu înceta a-l provoca mai tare. Durerea din gât şi starea de nervozitate uşoară ma îndemnau să ard o ţigara din cele rămase. De îndată ce aprinsesem micul viciu, fumul ei şi săgetase rapid aerul, asemeni unei păsări măiestre ce-şi ascundea veşnicia sub aripi.<br />În spatele vălului gri, formele feţei mi se pierdeau superficial, văzându-se doar ochii de-un verde împăienjenit. Scrumiera, deja plină de atâta praf mort, se rezema, ca şi picând, de colţul mesei triunghiulare pe care o loveam în joacă. Gestul meu continuu, aproape făcea bietul obiect să cadă şi să împrăştie tot scrumul pe covorul vişiniu. Zâmbeam ridicând privirea de jos, evitând a-mi vedea chipul în oglinda din faţa patului. Câteva linii fine işi făcuseră apariţia în colţul zâmbetului pe care-l schiţam uneori, iar asta-mi aducea aminte că timpul nu era majordomul meu, poate doar trăsura în care călătoream mereu şi mereu, în aceleaşi vieţi. Oftasem migdalat, profitând de ocazie pentru a stinge ţigara pe jumatate. Din trufie alegeam să nu le fumez complet.<br />Afară, strada era ticsită cu bălţi mari şi rar vedeai câte un picior să le evite ori să calce, din neatenţie, prin ele. Era doar prea solitar anotimpul.<br />Cineva bătuse de două ori la uşa, fugind apoi pe scările denivelate ale blocului.<br />Tălpiile sale îmi păreau că se aud în continuare, desenând acel mers nesigur şi incoerent, ce avea să fie tipic pentru bărbatul respectiv, bănuiam eu. Ştiam, încă de la primul pas, cine trebuia să fie pe strazi, cine-mi ciocănise grăbit, de parcă soarta nu-i dăduse decât două încercari, iar tot ce-i rămăsese era dispariţia în ultimul moment.<br />Deschizând uşa, am văzut aşezată pe covoraşul din faţă o foaie de caiet dictando, arsă puţin pe margini şi parfumată cu aceeaşi aromă pe care o purtam şi eu la gât.<br />Cuvintele aruncate spuneau astfel:<br /><br /><i>„Scumpa mea,<br />Iartă-mă că aleg a-ţi scrie aşa tardiv şi că, probabil, îţi frâng somnul din noaptea aceasta tulburătoare.<br />Ţi-am pus pe-acestă coală, câteva indicii, spre-un „lucru” ce-ţi va aduce scintilaţia din ochi. Urmează-le cu nădejde. La trei blocuri depărtare de locul în care eşti acum, se afla o bancă lângă o masă de piatră. Pe masă ai să găseşti scrisoarea-n care mi-am tipărit iubirea, iar sub bancă, dovada afecţiunii mele incalculabile.<br />N.”</i><br /><br />Scrisul era dezordonat, cel mai probabil, emoţiile puseseră stăpânire pe mâna lui în momentele în care o redactase. Am stat pe loc câteva clipe, timp în care să decid dacă urma sau nu să merg, iar apoi am luat-o la goană prin ploaie. Apartamentul meu era situat la etajul unu şi eu n-aveam mult de coborât.<br />Afară, ploaia părea să dorească a-şi face apariţia în decorul sobru de noiembrie. Norii se întâlniseră prin înaltul cerului şi discutau zgomotos, ţipând unul la altul. Fulgerul se răsucea şi el, începându-şi baletul şi coborând din piruete, în diferite locaţii ale cartierul, ca şi cum acea mica bucată de pământ era scena lui prăfuită.<br />Pe alei nu era nimeni, doar în spatele meu câţiva copii fugeau în scările blocului, adăpostindu-se de picături şi râzând de ţinuta mea golaşă.<br />Ştiu că mi-au trebuit doar câteva minute să ajung în faţa acelui bloc. Şi întradevăr, pe imensul bloc de piatră sculptat sub forma unui pătrat se afla o scrisoare, de data aceasta plicul fiind roz şi funda verde, iar sub bancă un coşulet împletit şi acoperit cu o pătură galbenă. Când am dat la o parte materialul moale, mâinile ude au aruncat câteva picături pe micul ghemotoc de blană ce se afla acolo. Două urechiuşe s-au mişcat şi corpul micuţului suflet s-a strâns şi mai tare, ferindu-se de răceala palmelor mele. Era un pisoi gri vărgat. L-aş fi lăsat acolo, neiubind animalele, dar mieunatul lui speriat mi-a făcut inima miere. Acum era al meu, fostul proprietar considerând că eu aveam să primesc dragostea lui în felul acesta. Probabil l-aş fi jignit dacă-l abandonam acolo.<br />Ploaia se înteţea văzând cu ochii şi simţind-o lovind pielea. Norii se avântau pe mătasea picurată cu stele, acoperind-o cu-un satin de-o culoare şi mai închisă, izbindu-se unii de alţii ca într-o bătălie pentru tron, cerul.<br />Am aşezat scrisoarea în coşuleţ şi pisoiul şi-a pus capul pe ea, de parcă acea hârtie i-ar fi dat senzaţia că o să fie în siguranţă. Probabil că îi şi dădea, doar era din partea fostului stăpân, domnul ce alesese să mi-l dăruiasca. Eram curiosă cum putea să-mi explice, în acele rânduri ce se aflau în plic, motivul cadoului său. Înţelegeam de ce alesese să schimbe nuanţa hârtiei şi a fundei, decizia lui reprezenta maturizarea sentimentelor. Rozul pal, împreunat cu verdele pătrunzător simbolizau speranţa pentru o iubire în tăcere. Aştepta un răspuns din partea mea, un gest, astfel încât să-i arăt că-l apreciez măcar puţin, deşi, cred eu, cunoştea prea bine firea mea. Atunci, îmi cerea imposibilul, să doresc necunoscutul, ori asta mi-era cu neputinţă. Necunoscutul nu putea decât să mă cuprindă în jocul lui, ca-ntr-un dans al Drăgaicelor, nelăsându-mi suficientă crezare ca să-i acord sentimente de afecţiune. Nu fusesem clădită într-o aşa manieră.<br />Motănelul a început să plângă, în felul său. Se părea că ploaia ajunsese şi la el, deşi stătea acoperit. M-am aplecat repede spre coş, să-l ridic pe pisoi, iar el şi-a scos chipul de sub aşternut, fixându-mă cu ochii de-un gri lăptos. Îmi aducea aminte de mama, fapt ce nu-mi făcea plăcere. Deasupra capului meu o bătrânică deschisese geamul adresându-mi-se pe-un ton matern:<br />- Mamă, nu mai sta în ploaie, Domnul n-o să-ţi mai dea copii.<br />Am râs în sinea mea şi-am luat-o la fugă cu noul meu prieten, ignorând spusele acelei doamne.<br />Când am intrat în apartament aerul cald m-a făcut să mă cutremur pentru câteva momente, dându-mi înţepături în tot corpul. Simţeam cum, din loc in loc, stropii deveneau bolduri, învăluindu-mă într-o stare de abandon. Pe masă stăteau aşezate câteva prăjituri cu lapte, m-am gândit că animăluţului au să i se pară bune. L-am luat în braţe şi el s-a strâns la pieptul meu. Tremura, de frica. Sărmanul suflet chinuit.<br />A refuzat să mănânce când i-am întins o bucăţică de prăjitură, fapt ciudat, căci crema te izbea cu aroma ei. Până şi eu n-aş fi reuşit să spun: „Nu”.<br />În coş, scrisoarea era pătată de apă, câteva bucăţi din ea se umflaseră ca şi cum erau făcute din blat proaspăt copt. Speram, totuşi că aveam să desluşesc cuvintele prin cerneala întinsă pe alocuri. Rândurile spuneau astfel:<br /><br /><i>„Draga mea Leila,<br />Nădăjduiesc din tot abisul meu că ai să mă scapi de povara pe care-o simt. Eşti mâhnită că nu ţi-am pus mai repede câteva fraze pe-o coală, iar asta mă usucă de durere, scumpa mea. Îţi cer iertare într-un mod solemn, întinzându-ţi un suflet în mâinile calde, nu doar al lui Amoré, căci aşa sper că-ai să-l strigi când vrei să-l mângâi, ci şi pe-al meu. Mă pun în faţa ta şi-mi plec ochii pentru verdele zdrenţuit din privire. Am ales a-ţi scrie aşa târziu, lăsându-te pustiită, fără mine şi dorinţa de a te iubi, pentru a vedea dacă-ai să-mi duci dorul. Dar, vezi tu, domniţa mea, într-un târziu am ajuns să-ţi simt eu lipsa. Te-am văzut zilele trecute, părăseai un restaurant. Mi-ai părut singură, de parcă nimeni nu s-ar fi înteresat de edenul sau matca focului din viaţa ta. Cum ţi-e soarta-n teatru?<br />Zvonurile spun că ai s-o joci pe Julieta în balet. De-aş fi ştiut c-ai crescut într-o astfel de şcoală, atât de subţire în fiinţă, poate te-aş fi înţeles de la început. Aş comite un păcat daca-aş zice că mi-ai părut o făptură blândă, însă undeva departe de acele măşti de argint ce le pictezi în faţa oamenilor, sălăşluieşte tânăra pe care-o iubesc. Ah, de-ar avea cuvântul dragoste şi-un verb. Ştii, iubiri sunt multe, dragoste-i doar una. Încearcă să numeri iubirile şi-ai să poţi, însă dragostea rămâne singură. Acum te las scumpa mea, mă duc să-i vorbesc lui Amor, să-i povestesc de tine, am să-l pregătesc pentru venirea în viaţa ta. Iubeşte-l, dar nu ca pe mine. Promit a-ţi aduce mai des cuvinte îmbibate cu amor.<br />N. ”</i><br /><br />Amoré, în felul acesta dorise să-l numesc, stătea lângă picioarele mele, dormind pe cearceaf. Nu ştiam când ajunsese acolo, ori de unde alesese să se apropie aşa brusc de mine. Era posibil să fie doar obosit şi să tânjească după căldura corpului meu.<br />L-am cuprins în mâini, era doar un pui, dorind să-l aşez pe o pernă şi-a tresărit la răceala strânsorii mele.<br />Noaptea-şi întindea mantaua peste geamul meu, lăsând camera în beznă.<br />- Timpul să dormim, puiule.Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-12152760739088561672010-06-12T16:15:00.008+03:002011-06-17T21:01:18.481+03:00Patul cu trei cearceafuri - Prolog<a href="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 300px; height: 300px;" src="http://i668.photobucket.com/albums/vv42/inger_demonic/Decay_by_MrKostas-1.jpg" alt="" border="0" /></a><br /><div style="text-align: center;"><i style="mso-bidi-font-style: normal"><span lang="RO" style="font-size:20.0pt">Patul cu trei cearceafuri</span></i></div><p class="MsoNormal" align="right" style="text-align:right"><i style="mso-bidi-font-style: normal"><span lang="RO">Dragostea pe latineşte se spune “amor”, dar din ea se naşte moartea şi înaintea ei griji care rod, jale, capcane, vicleşuguri, remuşcări. – Don Juan<o:p></o:p></span></i></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" align="center" style="text-align:center"><span lang="RO" style="font-size:16.0pt">Prolog<o:p></o:p></span></p><br />Amoré se plimba agitat prin cameră, legănându-şi capul pe melodia ce izbea pereţii şi revenea în urechiuşele lui ascuţite. Oftam privindu-l, iar el ştia prea bine de ce. Întelegea că Matei nu avea să se mai întoarcă, căci papucii lui de casă nu se mişcaseră dintr-un colţ al holului de patru zile. Seara trecută, de dorul lui, Amoré dormise pe ei, lăsându-mă singură în patul ce-mi părea atât de pustiu în esenţă. Era propriul lui mod de a-mi spune că am greşit, mă punea să înfrunt singurătatea.<br />Lipsa lui Matei se simţea, deşi tare greu mi-ar fi fost să-i recunosc. Îl dezlegasem de mine şi aţa roşie, ce statuse prinsă de sufletele noastre, alesesem s-o vând în regatul moliilor. Speram, totuşi, că acele creaturi ce-mi ieşeau din suflet sub forma unor şerpi, să nu reprezinte conştientizarea nenorocirii, ci doar o zi în care depresia mă îmbrăţişa.<br />În bloc se auzeau paşi, poate chiar grăbiţi, urcând scările. Amoré încerca să asculte sunetul lor, ritmul îi era familiar.<br />Soneria scoase un clinchet fără vlagă, mâna ce o apăsa era trista. Am privit cum ochii micul meu pisoi clipesc nebuneşte, încercând să-mi spună: „S-a întors la tine.”.<br />Pătura mi-a căzut pe jos şi tot ce-am văzut, în acele câteva secunde în care alergam grabită spre uşa, a fost chipul meu palid şi părul proaspăt tuns. Îl sacrificasem, doar de dragul lui. Îl tăiasem cât mai scurt pentru a-mi arăta, mie, că dragostea lui nu-mi trebuia spiritual, ci doar moral. Astfel îi declaram: „Adio!”.<br />Degetele persoanei din spatele uşii au mai apăsat o dată butonul ce mă anunţa că cineva mă asteapta dincolo de micul meu apartament. Am deschis încuietoarea şi, subit, două braţe m-au tras spre ele, cuprinzându-mă.<br />- Ivan, am exclamat eu!<br /><br /><br /><center><span class="Apple-style-span">Death cab for cutie - I will follow you into the dark</span><br /><object width="448" height="33"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/clavool/97957ff8d7ee8d.swf"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="flashvars" value="username=clavool&hash=97957ff8d7ee8d&miniMode=true"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/clavool/97957ff8d7ee8d.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" width="448" height="33" flashvars="username=clavool&hash=97957ff8d7ee8d&miniMode=true"></embed></object><br /></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-82404228604294005442010-06-09T18:28:00.005+03:002010-06-09T21:15:32.788+03:00Te-am prins, ai 17 !<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIx6CRCLtuszUxsAqEJcJZ0q8H4gSi6mg8BQFxs2y54Pe2Gc-MR3T1cM-_d7SKwQd0wcBHOXpeFgr-W7MgzaXjFptab3zWsLH5gCxX-ggfRD12jMCqjSd87lNyLFFVq21MLRzJDnKK44w/s1600/tumblr_l3jihvNUGn1qb712eo1_400_large.jpg"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 200px; height: 134px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIx6CRCLtuszUxsAqEJcJZ0q8H4gSi6mg8BQFxs2y54Pe2Gc-MR3T1cM-_d7SKwQd0wcBHOXpeFgr-W7MgzaXjFptab3zWsLH5gCxX-ggfRD12jMCqjSd87lNyLFFVq21MLRzJDnKK44w/s200/tumblr_l3jihvNUGn1qb712eo1_400_large.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5480837441974745090" border="0" /></a><br />Waaaa ! De când n-am mai scris pe blog, a trecut aproape o săptămână şi mi-a fost dor de drăguţul meu. N-am chef să explic, de ce, cum, când, pentru cine/ce, prindeţi voi ideea mult mai uşor. Am zis să vă dau un post fresh, neîncărcat de metafore şi epitete mult prea graţioase pentru starea de oboseală pe care o am în corp. Nu prea ar suna bine.<br />Bine, am făcut 17 ani chiar acum o săptămână. Mă îndrept cu paşi mărunţi spre majorat, but i don't give a shit. O să fiu majoră în 11 luni şi 3 săptămâni, extraordinar dom'le.<br />Ziua mea a fost macabră, cu litere mari chiar. A trebuit să îndur pe toată lumea (toată lumea care ştia) adresându-mi cele mai (ne)sincere urări de (ne)fericire. Simţeam ca mi se face greaţă, la un moment dat chiar mi s-a facut. Mai mult de 7-8 persoane din cele 50, nu cred că mi-au spus ceva, întradevăr, simţit de ei, poate unii şi-au învăţat discursul de acasă, făcut de alţii.<br />Revenind. Am primit de la ai mei şi un tort imens de ciocolată. Sincer, mai mare mi-a fost mirarea când l-am văzut pe Vali (a se citi fratele meu de nouă ani) intrând în cameră cu el. Se cam chinuia, ce-i drept. Starea de rau işi alesese o zi greşita, aşa că n-am prea putut să mă bucur de cadoul delicios.<br />Singura mea salvare din ziua respectivă a fost <a href="http://sick-dreamer.blogspot.com/">Lina</a>, scumpa mea <a href="http://sick-dreamer.blogspot.com/">Lina</a>, care m-a suportat martiric, glumesc, plângându-mă de acele catasftrofe minore ce-mi stricaseră aniversarea.<br />Unele persoane ma îndură mai mult decat aş putea s-o fac eu pentru sine.<br /><br /><div style="text-align: center;"><br /><br />O melodie de stare de bine.<br /></div><center><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/d49badc031cf00.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="FlashVars" value="durataAudio=222&titluEmbed=Lemongrass%20-%20Lovely"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/d49badc031cf00.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" flashvars="durataAudio=222&titluEmbed=" width="448" height="55"></embed></object><br /><br /><br /><br /></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-51376069708359864272010-06-03T22:48:00.004+03:002010-06-03T22:58:41.020+03:00The bird and the worm.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidFZAWkh586_cYhCNmwpRbFBrm2v1HHKcA27linIhQ8AsjvSYYztctbIEZTsUNccvaRNrZKK2Ty4uBkDftwVRFxMkgI-b9dWNW6BOZCC8Oso7YnDKdP8Dmf5x5Eh4NOb-XhvST1qIrAmo/s1600/untitled.bmp"><img style="display: block; margin: 0px auto 10px; text-align: center; cursor: pointer; width: 200px; height: 136px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEidFZAWkh586_cYhCNmwpRbFBrm2v1HHKcA27linIhQ8AsjvSYYztctbIEZTsUNccvaRNrZKK2Ty4uBkDftwVRFxMkgI-b9dWNW6BOZCC8Oso7YnDKdP8Dmf5x5Eh4NOb-XhvST1qIrAmo/s200/untitled.bmp" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5478637701282884978" border="0" /></a><br /><br /><div style="text-align: center;"><span style="color: rgb(204, 0, 0);">Do you remember ?</span><br /></div><center><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/b3min3/280c98ce68e7f6.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="FlashVars" value="durataAudio=342&titluEmbed=Owl%20City%20-%20The%20bird%20and%20the%20worm"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/b3min3/280c98ce68e7f6.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" flashvars="durataAudio=342&titluEmbed=" width="448" height="55"></embed></object><br /><br /><div style="text-align: left;"><br /><br />P.S. Mâine cred că o să vină un post despre ziua mea şi restul chestiilor de genul.<br /></div></center>Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-56567643070673446272010-06-01T16:47:00.007+03:002010-06-01T22:16:10.388+03:00Smells like the roses in June.<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaxIEhEs2M_hGX0lcPdxSC5fWb4KJ2sAgVkA6yJiC7VJKZ9pFMBLftqQq7GZk5jfEt06S2DIqzYvfCOoVu5iz8VzJimmy1TWHJMZruVJP4kFET0Hh_Y0u2DPtwx0XfmBOhdI3-qLY3UWE/s1600/tumblr_l1lokiS3lL1qaafqzo1_500_large.png"><img style="float: left; margin: 0pt 10px 10px 0pt; cursor: pointer; width: 178px; height: 200px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaxIEhEs2M_hGX0lcPdxSC5fWb4KJ2sAgVkA6yJiC7VJKZ9pFMBLftqQq7GZk5jfEt06S2DIqzYvfCOoVu5iz8VzJimmy1TWHJMZruVJP4kFET0Hh_Y0u2DPtwx0XfmBOhdI3-qLY3UWE/s200/tumblr_l1lokiS3lL1qaafqzo1_500_large.png" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5477886047944945794" border="0" /></a><br /><span style="color: rgb(204, 0, 0);">Nu sunt basmul tău, nu sunt nici măcar romanul de dragoste ce-ţi închide carte mulţumindu-te cu-un happy ending, spunându-ţi ce fericiţi au trăit protagoniştii încărcaţi de-o superficialitate boemă. Nu reprezint nici iubiţii care ies din pagini şi sunt creaţi din satin, satin fragil în contact cu realitatea.</span> <span style="color: rgb(204, 0, 0);">N-am să fiu în veci nici o piesă de teatru, căci viaţa nu se desfăşoară pe acte, dansând într-o sală prăfuită şi plimbându-te prin debarale cu haine mâncate de molii ce-şi fac cuibul prin colţurile cusăturilor.</span> <span style="color: rgb(204, 0, 0);">Scumpule, tot ce vezi la mine e un peisaj de vară, pătat pe alocuri cu nuanţe de agresivitate, auriul acela ce-mi pictează ploapele şi stratul negru ce stă deasupra genelor precum o creangă dreaptă şi inertă.</span> <span style="color: rgb(204, 0, 0);">Aşează-mi trandafiri lângă pat şi poate am să te chem la mine. Vino ori stai pe vârfuri !</span><br /><center style="font-style: italic;"><br />Love me,<br />Because I sure as hell love you.</center><center><object width="448" height="55"><param name="movie" value="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/f4f6ed9a897f47.swf"><param name="allowFullScreen" value="true"><param name="allowscriptaccess" value="always"><param name="FlashVars" value="durataAudio=180&titluEmbed=Wende%20Snijders%20-%20Roses%20in%20June"><embed src="http://embed.trilulilu.ro/audio/Edain/f4f6ed9a897f47.swf" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" flashvars="durataAudio=180&titluEmbed=" width="448" height="55"></embed></object></center><br /><br />P.S. Doar o zi, and I'll be 17.Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-3786203393526175208.post-35342891577361816032010-05-28T17:15:00.002+03:002010-05-28T17:17:04.780+03:00Oh no !I fuckin' hate this life ! De ce nu puteau Cristina şi Burke să rămână împreună ?!Ioana.http://www.blogger.com/profile/02613633171844245148noreply@blogger.com5