Primăvara asta se poartă dorul.

De la un timp foarte multa lume spune : "Mi-e dor.". Cred ca a devenit o moda aceasta expresie, iar mie imi e teama ca in curand o sa-l inlocuiasca pe eternul salut.
Eu nu stiu de cand n-am mai spus ca mi-e dor de ceva, doar de dragul de a spune, adica, ok, stiu cand am zis-o pe bune ultima oara si cui si la ce ma refeream, dar mi se pare cam aberant sa zici : "Mi-e dor de iarna". Cred ca se merge pe ideea, vreau iarna, uite frate ca am, facand aluzie la vreme de afara, care e, pur si simplu, DEPLORABILA, ceva mai idiot de atat nu se putea. Azi, 8 martie, a nins cum trebuia, defapt, sa ninga de Craciun. Zic multumesc doamne ca baba mea a fost miercuri; cea mai frumoasa zi din intervalul 1-9 martie. Habar n-am care-i legenda asta cu babele, sau la ce te ajuta, dar cica respect si eu traditia, mai mult de amuzament sau din obisnuita, ca-n fiecare an e asa.
Revenind la ideea cu dorul, ca am deviat rau prin anumite subiecte pe care nu prea am dispozitia sa le dezbat.
Ma intreb daca dorul ar fi o esarfa, oare cata lume ar purta-o si daca s-ar incadra in tendinte, sau ar fi ceva gen l.b.d* ?
Eu, cu siguranta, n-as purta-o. Nu traiesc din ce-a fost si nici nu-mi doresc sa repet anumite momente, chiar daca merita catalogate drept geniale. Nu pot intelege de ce lumea se chinuie sa aduca asa-zisul trecut la viata, pentru ca e ridicol. Ca si cum te-ai lupta sa dai viata unei marionete. Asta in cazul in care nu te crezi vreo zana si reusesti sa faci un Pinnochio.
Tac, ca in curand o sa zic ceva rautacios.
Noapte buna.

l.b.d* = little black dress.