Flori de cireş.

joi, 29 aprilie 2010
Flori de cireş

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam. N. Stănescu

Stau şi te privesc în albastrul pur ce-mi îneacă simţurile. Burniţa se transformă într-o ploaie ce-ţi spală chipul pe care stă pictată o fericire surdă. Zâmbetul stângaci e felul tău de a-mi spune că nu vrei să-mi dai drumul la mâna şi că ar trebui să rămânem sprijiniţi de acelaşi cireş, înflorit ca atunci. Ştii, şi-acum te văd alergând spre mine în teneşii cu şireturi negre. Erai doar un copil, iar eu eram şi mai copilă.
Mi-aduc aminte că soarele stătea agaţat de cer de parcă l-ar fi prins cineva cu o pioneză transparentă. Cireşii înfloriseră, iar mai ne adora cu razele sale proaspete. Capul meu era rezemat pe umarul tău de fecior şi tu mă priveai cu acel chip părintesc, grijuliu, fardat cu un sentiment patern.
- Victor ce are ? Spusesem eu pe o voce blajină asemeni unei răsuflări.
N-ai ezitat să-mi zambeşti şi mi-ai mângâiat părul în felul în care nici mama nu reuşea.
- Eşti aşa copilă ! Ai râs timid preţ de câteva secunde, atât încât sa nu mă supere gestul. Cunoşteai prea bine inocenţa ce-mi alerga prin vene.
Te-am cuprins de mijloc şi gestul meu te-a surprins de parcă era prima oara când reacţionam în felul acela. Iar tu ai încercat să razbaţi mai departe de figura caldă ce-mi era caracteristică şi să ajungi în înteriorul sufletului meu, însa spiritul tău tânăr nu reuşea să-nţeleagă ce secrete naive ascundea lăuntrul meu.
- Victor, tu câte primăveri ai strâns până acum ? Am îndrăznit eu să te întrerup din visare, ridicând ochii spre tine şi părăsindu-ţi braţele tinere.
- Doar nouă, scumpa mea.
- Şi eu de ce am doar cinci veri ?
- Pentru că eşti mai mică decat mine. Ai spus tu pe un ton aproape spart, trist.
Cuvintele tale m-au făcut să-mi încreţesc fruntea în modul acela infantil si supăracios, dar tu mi-ai sărutat obrajii si culoarea rozelor s-a aşezat pe ei.
- Ai să mă iubeşti toate primăverile tale ? Ochii mi s-au înmuiat şi am intors capul departe de tine, nu voiam să mă vezi aşa slabă de înger.
- Sigur ca da. De când m-am născut, aşteptam venirea ta pe lumea.
- Daria o să-l iubeasca mereu pe Victor.
Ai căutat ceva în buzunarul camaşii în carouri şi de-acolo ai scos un medalion argintit pe care mi l-ai întins. Lănţişorul era puţin cam lunguţ, însa ce stătea prins de el conta cel mai mult.
- Desfă-l ! M-ai îndemnat tu înmânândundu-mi bijuteria.
Am încercat cu degetele firave să-l deschid, dar medalionul părea să mi se opună.
- Daria nu poate, e prea mică. Poţi să razi de ea, dacă vrei. Şi un oftat mi-a scăpat fără să bag de seamă.
- Vrei să te ajut ?
N-am avut timp decât să gândesc că „da”, căci mâinile tale le-au cuprins pe ale mele şi am deschis, împreună, micul obiect preţios. În interior, pe cei doi pereţi ai medalionul stăteau lipite pozele noastre. Nu ştiam nici când ţi-l dăduse bunica ta, căci al ei fusese, nici când avusesei timp să lipeşti fotografiile acolo. Toate după-amiezile le petreceai cu mine, doar câteodată plecai la bucătarie pentru nuci, lăsându-mă sa te aştept pe iarba din curtea casei. Însă, întotdeauna nu întarziai să apari exact când te doream lânga mine.
Acum privesc irişii tai albaştrii şi-mi dau seama că sunt mai frumoşi decat toate nuanţele de culoare pe care le încercasem în desenele mele.
Ploaia s-a oprit, soarele se avânta dincolo nori, iar Sophie cântă liniştită în leagăn, în timp ce pe noi ne mângâie petale de cireş,


Scrisorile cu funda.

marți, 27 aprilie 2010
Ieri am primit scrisoarea ta, micul meu iubit. Iarta-ma ca-ti spun iubit. Insa, poate te iubesc. Te intrebi de ce ? N-am sa stiu vreodata sa-ti spun. Te iubesc din scrisori, prin scrisori, pentru scrisori. Scrisori ce-mi poarta parfumul, scrisori legate cu fundite roze, rozul acela primavaratec, rozul declaratiilor tale.
Stii, iti tin toate amintirile intr-un cufar captusit cu o imitatie de catifea si nu incetez ca noaptea la ora trei sa-l deschid si sa-mi arunc privirea pe hartiile colorate cu scrisul tau de fizician. Si nu inteleg cum de nu mi te arati. Ai atata suflet, incat de cinci luni imi trimiti in fiecare miercuri cate un colet.
Miercurea cand ajung acasa, Amore sta si doarme pe acel pachet, mieunand cand usa scartie, de parca mi-ar spune : "Dragostea iar iti scrie, citeste-mi si mie."
Iar eu ii citesc. Pentru ca si el te iubeste si ti-a prins dragul.
Saptamana viitoare ce-ai sa-mi mai trimiti, povesti cu ceai si aburi de dor ?
Am sa le astept pe toate si poate intr-o zi te voi cauta la posta, uitandu-ma dupa tine.

Iertati haosul din idei si incoerenta caracteristica, insa am vrut s-o postez si aici. Astept opinii.

http://www.youtube.com/watch?v=0JVUaHJcZp4

3 Days.

Ma-ta e tot femeie.

luni, 19 aprilie 2010
Sa le dea cineva un premiu pentru cei mai idioti barbati posibili ! Cum dai sa citesti ceva pe un blog masculin, hop, ori nimeristi un post in care sunt pur si simplu imbecili si se mira cum sa jigneasca, in cuvinte cat mai "simpatice, o femeie. Ori, dupa ce tipul ti se pare interesant si urmaresti ce mai scrie, apare, dupa cateva zile/saptamani, unul in genul descris mai sus. Daca e sa ma intrebati pe mine, vine de la educatie. Adica, tu, te vezi pe tine specimen nevoluat si comentezi ?! Ha.
Frate, ori am eu o problema cu acest tip de "descrieri" ori toate femeile sunt cum zic ei acolo ! Si eu sigur nu am o problema. Recunoastem - de ce n-am face-o ? - exista si necizelate carora ar trebui sa li se ia dreptul numit "femeie". Insa e aceeasi discutie si in cealalta latura.
Nu sunt feminista, iar asta nu-i un atac la ce am citit in ultima vreme. Doar sustin cuvantul respect.

http://www.youtube.com/watch?v=6U6MccGvmWc

P.S. Ati observat ca nu toti barbatii arata bine cu barba ? :d

You have courage !

sâmbătă, 17 aprilie 2010

The Sunshine Award.

Nu aveam idee ca oamenii apreciaza intr-o anumita masura blogul meu, insa, acum am de ce sa fiu constienta. Ok. Sa va spun cum stau lucrurile. Domnisoara Edain - eu, asa o sa-mi schimb numele, cred - a primit un premiu de la Gabi - caruia ii multumesc frumos - pentru postarile si lunile petrecute prin blogosfera mohorata. Din cunoscuti si cititi, am decis sa-l ofer urmatorilor : Lina, Nico, Ashes, Laura, Gabi (desi eu de la el l-a primit), Cristi, Irina, Ion (care presimt ca o sa i se para o porcarie), Bloody Mary, Lady Morphine, Jhony, Copila si Domnisoara Babacilu. Maine ii anunt pentru premii, acum mi-e groaznic de somn. :">
10 'Lucruri' care-mi plac : Eu; El; Ele; Poeziile; Muzica; Toamna; Bucurestiul; Rujul rosu; Scrisul; weheartit.com.

Fluturel.

Dupa ce-mi promisesem ca n-o sa mai cumpar nimic handmade, pentru ca am fost pur si simplu ingrozita de ce porcarii am vazut, se pare ca a sosit momentul sa schimb "placa".
Zilele trecute, bantuiam eu, asa frumos, pe weheartit.com. Si cand, deodata ce vad ? Un fluturel superb. Dau heart la imagine, intru sa vad linkul, de acolo ma deplasez pe site-ul respectiv si ajung aici. A fost dragoste la prima vedere, nopti intregi am tot privit tavanul, intrebandu-ma : "ce sa fac ?".
Decizia a fost luata si in curand, acea superbitate va ajunge in manutele mele. :">
Cu ocazia asta vreau sa va arat micul spatiu al Domnisoarei Babacilu, un magazin cu povesti pentru fiinte gratioase cu spirit nobil si drag de lucruri frumoase. Sper s-o vizitati si daca pofteste iubirea voastra pentru frumos, sa achizitionati ceva. Ar fi pacat, pentru ca bijuteriile sunt unicate si lucrate foarte atent, cu bun gust.
Deasemenea, pe site mai sunt multi asemeni ei.

P.S. Acest post nu e o reclama, ci doar o recomandare. Have fun. :d
P.S.S. Imaginea este (c) Domnisoara Babacilu.

Biscuiti cu stil !

Tin sa spun ca ador reclamele la Cremita, mi se pare atat de dragute.

P.S. Si intradevar au biscutii fragezi si crema mai buna. Cremita iti tine de dulce, nu de postari pe blog.

Eu nu plec din cutiuta ta de sentimente.

Acum doua zile, Lina m-a facut sa constientizez ceva. Stati linistiti, nu-i nimic de rau, pentru cateva persoane, bineinteles. Treaba e subiectiva. La un moment dat imi zice ca nu prea vorbesc despre El, nu povestesc, nu dau detalii, parca as tine totul pentru mine. Normal ca atunci am facut conexiunile cu ce citisem, de curand, pe un site de astrologie. Nu cred ca are rost sa citez textul, pentru ca, cel mai probabil, nici nu o sa va aruncati ochii pe el. Sunt convinsa ca multi dintre voi nu cred in horoscop. Ceea ce nu e condamnabil, ba chiar deloc. Iar eu pe unii ii inteleg, pentru ca la 6, 7 miliarde de oamenii e imposibil sa existe doar 12 tipologii umane. Insa, cum mie, in mare parte mi se potrivesc caracteristicile zodiei mele (gemeni), nu-mi ramane decat sa am convingerea ca nu e doar imaginatia unor persoane ce se cred astrologi.
Intorcandu-ma la ideea principala a postului. Recunosc, pana sa-mi zica Lina cele mai sus precizate, sus de tot, nu acordasem atentie acetui fapt. Insa "lucrurile", s-au accentuat ieri, cand o alta persoana a remarcat ca nu vorbesc cu o pasiune covarsitoare, genul acela de sentiment ce sta la granita dintre adoratie si nesuferinta. Daca e sa ma intrebati pe mine, amandoua au dreptate. Insa, pasiunea, in viziunea unui chip adolescentin, ca al meu, e un sentiment greu de controlat, ce inevitabil duce la ura. Asa ca ma voi rezuma sa spun ca nu vreau sa fiu altruista cand vine vorba de El.
Multi dintre voi, sunteti tentati sa priviti partea negativa - care senzational, nici nu exista - a postului. Cum probabil, o va face si El. Da, imi citeste blogul.
Dar eu nu vad situatia asa, in niciun caz. Probabil, nu cunoasteti sentimentul de : "Nu vreau sa-mi impart cu nimeni fericirea.". Ok, atunci pot declara, ca de ceva vreme, El e ceea ce se poate spune fericire. :)

Este un lucru serios atunci cand Gemenii incep sa aiba rabdare, sa faca compromisuri si sa gaseasca scuze pentru orice defect al partenerului.

Ok.

miercuri, 14 aprilie 2010
Stiti ? Lumea si-n general, majoritatea cunostiintelor, ma intreaba de ce nu mai scriu pe blog ? Am patit ceva, trec print-o perioada mai grea, l-am abandonat cumva ? Nu e nimic din cele mentionate mai sus, sincer. Spun asta, in cazul, in care ii intereseaza pe cei care ma citesc. Si din cate-am vazut, vizitele au tot continuat, desi eu n-am incercat, macar, sa promovez ultimele articole ori, chiar, blogul in sine. In principal e de inteles faptul ca sunt ok. (Facand o mica paranteza, asta pentru ca e aproape imposibil sa nu-mi aduc aminte. Sunt constienta ca am spus de curand ca nu voi mai folosi vreo expresie care sa contina cuvantul "ok". Trebuia mentionat. Poate datorita faptului ca persoana careia i-am zis o sa zambeasca. :">)
Intorcandu-ma la ce spuneam mai sus, ori poate incetand a mai da atatea explicatii, promit ca o sa am mai multa grija de micul meu "caietel" virtual.

P.S. Chiar la tine ma refeream. Asa ca nu ezita sa-mi zambesti doar mine in felul acela.

Caldura era in ochii sai.

duminică, 11 aprilie 2010
Nu vreau sa plece. Vreau sa stea aici cu mine, chiar aici.
P.S. N-am murit, am fost doar prea fericita ca sa-mi mai pese de altceva in afara de noi.

Timpul insemn eu.

duminică, 4 aprilie 2010

Prima si ultima oara cand am vazut o stea cazand, iar acum imi doresc sa anulez dorinta. Se poate ? Pentru ca sunt dispusa, din tot sufletul, spiritul si toata credinta si increderea mea. Vreau sa dispara. Dar de ce ti-e frica nu poti sa fugi, caci e asemeni unei umbre. Se lipeste de fiinta ta, pana ajunge sa-ti devoreze increderea, increderea ca o poti ucide. Si-atunci, incepe ea sa te ucida pe tine.
Dar, vedeti, cat egoism pe noi oamenii. Ne punem dorinte cand lumini mor. Mor si se prabusesc, iar noi ne bucuram de disparitia lor. De parca am fi la un carnaval funebru, ori suntem.
Radem, zambim, plangem. Pana si taximetristii se uita la chipul nostru cu o anumita compasiune. Suntem de ceara, suntem fara vlaga. Suntem mai departe decat cerul.

Cautam liniste, dar am primit haos si l-am iubit.
Cautam speranta, dar am primit putere ce m-a adorat.

Cautam prieteni, dar am primit sufletul pereche.
Cautam iubire si mi s-a dat doar joc.
Acum, ce-am sa mai caut ? Spune-mi tu.
Eu, doar o copila plapanda cu parul de ciocolata si vointa ruginita.

http://www.youtube.com/watch?v=ShO6KKaEoZQ

Judeca-ma !

sâmbătă, 3 aprilie 2010
De doua zile plang pe melodia asta.

http://www.youtube.com/watch#!v=u7qX22rS588

I find the map and draw a straight line
Over rivers, farms, and state lines
The distance from 'A' to where you'd be
It's only finger-lengths that I see
I touch the place where I'd find your face
My finger in creases of distant dark places

I hang my coat up in the first bar
There is no peace that I've found so far
The laughter penetrates my silence
As drunken men find flaws in science

Their words mostly noises
Ghosts with just voices
Your words in my memory
Are like music to me

I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
I, I pray that something picks me up
And sets me down in your warm arms

After I have travelled so far
We'd set the fire to the third bar
We'd share each other like an island
Until exhausted, close our eyelids
And dreaming, pick up from
The last place we left off
Your soft skin is weeping
A joy you can't keep in

I'm miles from where you are,
I lay down on the cold ground
And I, I pray that something picks me up
and sets me down in your warm arms

P.S. Stii de ce ? Pentru ca se vede in obrajii tai palizi.

E Aprilie, sunt si filme.

joi, 1 aprilie 2010
Daca tot e vacanta, mi-am propus sa vad cateva filme. Unele dintre ele mi-au fost recomande, de altele am auzit eu si in fine. Am decis sa va arat si voua, sper sa va placa, pentru ca eu de primele 3 am fost pur si simplu fascinata, numai ce-am vazut din trailer si imagini. :)

P.S. Daca aveti ceva recomandari, sunt dispusa sa va ascult. See you soon.


An education.

În peisajul Angliei anilor 1960, Jenny, o elevă de 16 ani cu un viitor strălucit în faţă, este bulversată de apariţia unui bărbat rafinat şi misterios. Deşi noul ei pretendent, David (Peter Sarsgaard), este cu mult mai în vârstă, acesta se face repede plăcut de către părinţii ei rigizi şi îi dezvăluie tinerei o lume a distracţiei şi plăcerilor. Atrasă fiind de lux, excursii romantice şi viaţa de noapte, Jenny este tentată să renunţe la visul unei educaţii la Oxford şi se dedică total relaţiei cu David. Încurajată şi de părinţi, care îşi doresc foarte mult să o vadă măritată, în final Jenny renunţă definitiv la şcoală, neştiind cât de fragilă este de fapt realitatea unei vieţi cu David.
Trailer.

Bright Star.

Londra. 1818. Intre poetul de 23 de ani, John Keats si vecina lui, Fanny Brawne incepe o poveste de dragoste care va fi curmata de moartea prematura a lui Keats, la 25 de ani. Relatia lor incepe cu greu; el nu e interesat de studiile ei in domeniul artei vestimentare, iar ea complet rece la orice manifestare literara. Ei sunt apropiati de un eveniment nefericit- boala grava a fratelui lui Keats, pe care Fanny a incercat sa-l trateze. In semn de multumire, John o invata pe tanara poezie. Pana cand mama fetei si anturajul poetului si-au dat seama de relatia celor doi, intre ei era o legatura indestructibila. Iubirea pentru Fanny s-a dovedit o experienta inspirationala pentru poet, care scrie intr-un poem ca "aveam impresia ca ne dizolvam". Iubirea lor e din ce in ce mai puternica, in ciuda tuturor opozantilor.
Trailer.

Dear John.

Acest film, in regia lui Lasse Hallstrom, spune povestea unui tanar soldat care se indragosteste de o studenta idealista. Intr-o vacanta de primavara, Savannah Curtis il intalneste pe John Tyree, aflat intr-o scurta permisie. Pentru personajul lui Chaning Tatum, momentul intalnirii reprezinta dragoste la prima vedere. In urmatorii sapte ani cei doi corespondeaza intens, scrisorile lui Savannah (Amanda Seyfried) insemnand pentru tanarul soldat mai mult decat niste simple gesturi romantice, caci la fiecare misiune periculoasa acesta reuseste sa-si mentina echilibrul pishic tocmai cu ajutorul acestori dovezi de dragoste. Insa aceasta indelungata corespondenta are consecinte pe care niciunul dintre cei doi tineri nu le prevede.
Trailer.

The Reader.

Atunci cand adolescentul de 15 ani Michael Berg se imbolnaveste de scarlatina si se prabuseste pe strada, este salvat si condus pana acasa de catre Hanna Schmitz, o femeie misterioasa de doua ori mai in varsta decat el. Dupa ce intra in convalescenta, tanarul o cauta pe straina ca sa ii multumeasca pentru ajutorul acordat si intre cei doi incepe o aventura amoroasa pasionala si intensa, care se termina brusc in momentul in care Hanna dispare fara nici o explicatie din viata lui Michael.
Opt ani mai tarziu, in Germania de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Michael Berg - devenit student la drept si urmarind cu interes procesele nazistilor acuzati de crime de razboi - o reintalneste in imprejurari extrem de diferite pe fosta lui iubita, care i-a frant inima si l-a parasit intr-o stare de confuzie totala. Acum Hanna Schmitz este judecata pentru o crima hidoasa si, intrucat refuza sa se apere la proces, Michael incepe sa suspecteze faptul ca femeia pe care a iubit-o cu aproximativ o decada in urma ascunde un secret pe care il considera mai rusinos chiar si decat crima.
Trailer.

The lovely Bones.

Pornind de la un scenariu scris de Jackson & Fran Walsh & Philippa Boyens, “Din Raiul meu” (The Lovely Bones) este povestea unei fete de numai 14 ani, Susie Salmon (Saoirse Ronan), ucisă cu sălbăticie de un criminal rămas nedescoperit.Acum, fata e prinsă între cele două lumi – nu e nici în viaţă, dar nici nu a plecat definitiv, şi veghează din Raiul ei personal pentru ca familia ei să nu mai sufere, încercând să-i ajute pe cei dragi rămaşi în urma ei să-l găsească pe cel care a ucis-o, dar şi să-şi regăsească liniştea pierdută odată cu această tragedie.
Trailer.

The time traveler's wife.

Bazata pe romanul omonim al autoarei Audrey Niffenegger, drama "The time traveler's wife" urmareste povestea pasionala de iubire ce transcende timpul dintre un bibliotecar din Chicago pe nume Henry De Tamble si o artista pe nume Clare Abshire. Henry De Tamble sufera de o anomalie genetica rara din pricina careia calatoreste involuntar prin timp atunci cand este foarte surescitat nervos. Desi stie despre maladia genetica cu care a fost diagnosticat barbatul pe care il iubeste, Clare Abshire isi asuma riscul de a se casatori cu el, fiind pregatita in permanenta sa se confrunte cu disparitiile bruste si indelungate ale lui Henry si cu aparitiile intempestive ale acestuia in viata ei. Intrucat se cunosc de la varsta de 6 ani, cei doi tineri lupta sa iasa din capcana perfida a timpului si sa isi construiasca o relatie amoroasa stabila.
Trailer.

Chéri
Drama romantica "Cheri" are o actiune plasata in Parisul anilor '20, acolo unde faimoasa si bogata curtezana Madame Peloux il trimite pe rasfatatul ei fiu Cheri la o colega prostituata pe nume Lea de Lonval cu scopul de a-l initia in tainele iubirii si sexualitatii si de a-i oferi o educatie sexuala necesara oricarui barbat adult. Numai ca intre Cheri si Lea se infiripa o relatie amoroasa puternica care dureaza timp de sase ani, legatura lor de dragoste primind o grea lovitura si ajungand la final in momentul in care baiatul este fortat sa se casatoreasca cu o tanara instarita. Nefiind capabil sa o uite pe femeia mult mai in varsta decat el careia i-a daruit sufletul si cu care a impartasit clipe de pasiune atat de frumoase, Cheri se retrage intr-un univers interior dominat de fantezii.
Trailer.

Imagini : www.weheartit.com
Descriere : www.cinemagia.ro; www.cinemarx.ro