Pagini, pagini şi iar pagini.

duminică, 16 mai 2010
Cărţi, cărţi şi iar cărţi. Câţi nu le iubim şi (nu) ne pierdem timpul citindu-le ?!
Azi am hotărât să vă vorbesc despre o carte, aparent banală, care într-un fel, sau altul, mi-a marcat adolescenţa. Este vorba despre Romanul adolescentului miop. Mulţi ar spune : "Da dom'le, dar nu-i o capodoperă." Total adevarat, nu-i, însa când ai doar 13 ani şi o citeşti, parcă Eliade s-a nascut să scrie acea carte, care într-un mod bizar, îti dă senzaţia că e doar pentru tine. Atunci, pot spune că, am fost de-a dreptul fascinată, acum parcă n-aş mai fi aşa tentată s-o citesc, în cazul în care n-aş fi parcurs-o şi doar subiectul mi-ar fi cunoscut.
In esenţă, romanul este o biografie a lui Eliade, el descriind drumul spre maturitate şi trecerea (ne)liniştită prin liceu. Nu-l recomand persoanelor pasionate de subiecte ce ţin mai mult de verbul "a face" decat de "a simţi". Acestea fiind spuse, povestea e simpluţă şi elegantă, dar brodată cu multe sentimente.

P.S. Vă las un link spre Ştrumfiţa cu eşarfă. Tare m-aş bucura să-l citiţi. Click aici.


1 zumzete.:

{ kid4ever } at: 16 mai 2010, 19:32 spunea...

povestea unei carti e simpla si totusi frumoasa.. :)

Trimiteți un comentariu