Prima si ultima oara cand am vazut o stea cazand, iar acum imi doresc sa anulez dorinta. Se poate ? Pentru ca sunt dispusa, din tot sufletul, spiritul si toata credinta si increderea mea. Vreau sa dispara. Dar de ce ti-e frica nu poti sa fugi, caci e asemeni unei umbre. Se lipeste de fiinta ta, pana ajunge sa-ti devoreze increderea, increderea ca o poti ucide. Si-atunci, incepe ea sa te ucida pe tine.
Dar, vedeti, cat egoism pe noi oamenii. Ne punem dorinte cand lumini mor. Mor si se prabusesc, iar noi ne bucuram de disparitia lor. De parca am fi la un carnaval funebru, ori suntem.
Radem, zambim, plangem. Pana si taximetristii se uita la chipul nostru cu o anumita compasiune. Suntem de ceara, suntem fara vlaga. Suntem mai departe decat cerul.
Cautam liniste, dar am primit haos si l-am iubit.
Cautam speranta, dar am primit putere ce m-a adorat.
Cautam prieteni, dar am primit sufletul pereche.
Cautam iubire si mi s-a dat doar joc.
Acum, ce-am sa mai caut ? Spune-mi tu.
Eu, doar o copila plapanda cu parul de ciocolata si vointa ruginita.
http://www.youtube.com/watch?v=ShO6KKaEoZQ
1 zumzete.:
C`mon. Nu e ca si cand stelele ar fi oameni sau ceva. Asa ca nu conteaza cat ne bucuram ca dispar. Plus ca sunt atatea alte milioane. Dar prind tenta filozofica. By the way, don`t worry. Dorinta nu o sa se implineasca. Ok. Nu te mai amari. Va fi intotdeauna degeaba. Paste Fericit!...sau ce-a mai ramas din el.
Trimiteți un comentariu