Fiinţele scumpe sunt precum fiarele sălbatice, inconştiente de propriile lor forţe.

Hai sa incepem, ca am multe de povestit.
In primul rand vreau sa-i multumesc Laurei pt. parere. Apreciez foarte mult si ma bucur ca ti se pare interesant :">.
Revenind, n-am sa ma apuc, acum, sa spun despre defectele si calitatile mele, mi se pare extraordinar de patetic si ridicol. Cine trebuie sa-si dea seama, isi da singur. Cine vrea, ma citeste si pricepe, sau macar crede asta, caci maine s-ar putea sa port alta masca si sa nu mai fiu aceeasi de azi. Pana la urma ce vedeti aici e doar un spectacol de masti.
Ieri a fost vineri, nu ?! Asa e, chiar vineri a fost. Aveam impresia ca o sa fie o zi pierduta si ca o sa stau prizoniera in casa, cu propria mea bunovainta, insa n-a fost asa. Dupa ce-am inghetat de frig in parc si-am urmarit un adult ce se juca de-a copilul, dandu-se pe gheata, dupa ce-am alunecat de cateva ori si mi s-a oferit un brat de care sa ma atagat, a venit vremea sa ma incalzesc cu acea licoare neagra. Am mers si-am baut cafeaua pe care o ratasem de dimineata si care in mod normal, trebuia sa fie a doua in acel interval scurt de timp, numit 24 de ore. I-am lasat saruturi rosii micutei cesti albe si-am incercat sa zambesc, desi aveam impresia ca fara acea culoare sangerie-mi pierise farmecul si gratia feminina. Nu stiu de ce contau aceste "calitati" atunci, caci n-ar fi trebuit s-o faca. Eram doar prinsa de discutie si fara pata de pe buze ma simteam vulnerabila, cum ma simt cand n-am nicio arma "spirituala". Parca toti ostasii vorbelor ma abandonasera pe campul de batalie, goala, fara aparare, fara niciun discurs acid si plin de sine.
Dar m-am ridicat, caci in semi-intunericul de afara, rosul oricum avea sa fie nul. Si-am fost in continuare eu, fara teama de-a ma exprima cum stiu mai stangaci. Stiu ca V. ma intelege si asa.
Drumul comun la un moment dat s-a terminat si-mi pare rau ca-am luat-o pe acolo. Puteam sa-mi nenorocesc viata. Tin sa mentionez ca n-am nimic personal cu rromi, ci mai mult cu oamenii fara educatie si prosti de la natura. Mergeam pe o straduta ce ma ducea acasa, era luminata, totul bine si frumos, insa in spatele meu se auzeau pasi. Domnul respectiv impartea scrisori* si sughita de mama-focului, semn ca prea mult alcool strica. Stiu ca m-a prins de cot si m-a tras spre el, indemnandu-ma sa merg la casa lui, care era la maxim 10-15 m. N-am idee cum mi-am pastrat calmul si l-am rugat sa-mi dea drumul pe un ton artagos, smucindu-ma din mana lui. "Dansul" venea dupa mine, sa fug n-avem sanse, picioarele-mi erau inghetate, pe jos era gheata, la celalalt capat era un domn cam in aceeasi stare. Asa ca tot ce-am putut sa fac a fost sa nu arat cat imi era de frica si sa pastrez chipul unei persoane intangibile, gata pentru orice. Bineinteles ca n-a ezitat sa se apropie de mine si sa ma intrebe cine sunt. Iar eu pe un ton sigur pe sine i-am spus.
I. : Vreti sa stiti cine sunt ?
El : Sigur ca da, domnisoara. (razand)
I. : Bunicul meu este Nea Laur. (bai nenorocitule, sa te vad pe unde scoti camasa.)
El : Ma scuzati domnisoara. Saru` mana. N-am vrut. Vai, dar v-am confundat. (acum parea mai mult speriat.)
Libidinosul dracu`. Sa arzi in focuri. Sa ARZI AM SPUS ! Multumesc cerului ca-am scapat cu bine si ca am un tataie cu renume.
Pana sa ajunga acasa, m-am calmat si a fost ok. Nu vreau sa povestesc anumite chestii, asa ca am sa sar peste.
Plictisita la ora 12 AM si ceva, asta dupa ce aproape toata seara vorbisem la telefon, ba cu Lina, ba cu Ana, timp de vreo 2-3 ore, aveam dispozitia necesara sa aprind niste scantei. Dispozitie, ganduri pacifiste, persoane care sa intermedieze, totul bine si ok. Si uite asa a inceput alt joc, insa nu s-a terminat dupa cum credeam eu. Nu ca as fi avut vreun final "planificat" or something like that.
Facand o mica paralela, pe mine ma enerveaza ingrozitor persoanele care se victimizeaza, am o problema cu ele. E ca si cum intr-un razboi aproape toti soldatii s-ar abtine sa tipe de durere ca si-au pierdut o mana si ar urla unul cu un deget rupt. Pana la urma sunt si eu om, si n-am obligat pe nimeni sa faca ceva, n-am incercat sa supar, sau n-am atras victime in capcanele mele de "vrajitoare". Iar daca gresesc, stiu fata de cine sa ma scuz. Insa, unii sunt prea loviti in orgoliile lor de bravi viteji si vor o regina facand plecaciuni. Vise. Vise. Si iar vise.
Consider ca daca am avut ceva de aratat am facut tot efortul sa arat, poate am lasat de la mine mai mult decat trebuia si-am intins tava. Inchei subiectul si spun doar ca urasc promisiunile
nerespectate.

See you soon ;d.

http://www.youtube.com/watch?v=5h-hvebnsZU&feature=PlayList&p=332B3BBF9EFD81D3&index=0