Dragostea apare la semafor.

20 de secunde de asteptat indica semaforul. Ceva ma face sa privesc in directia opusa. Il simt, il vad, ocolesc, ma izbesc de oameni si aproape alerg spre el, iar timpul trece pana ajunge la secunda 9, moment in care eu ma asez la cativa pasi departare. Simt caldura ce-mi urca spre piept, e o stare placuta, care ma incalzeste incet. Nu-mi pasa ca intoarce doar o data capul si ca atunci ma priveste nedumerit. Il urmez in continuare inconstienta. Sare aproape un metru jumatate peste o balta, iar eu ocolesc neputincioasa mormanele de zapada si sper sa stea cat mai mult in fata mea. Degeaba. Isi da seama ca merg in spatele lui si piere din drumul meu. Nu ma cunoaste, sau poate ca da. Acelasi chip de fecior, acelasi mister ce umbla tinandu-l de mana.


http://www.youtube.com/watch?v=3_NME1Iu79U