Scrisoare către egoistul din tine.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Dragul meu,

Aseara te-ai plimbat pe sub fereastra mea, traversand straduta umeda si aruncandu-ti privirea spre perdeaua alba de la geam. Nu m-ai vazut in spatele ei, caci n-am vrut eu sa ma las dezgolita de privirea ta rece.
Imi pareai confuz, ori doar mimai figura unui tanar indragostit prima oara. N-am stiut ce sa fac, timp de zece minute am strans bucata aceea de material in mana stanga si mi-am negat sentimentul. Imi placea sa te vad indurand frigul doar pentru o clipa de fericire efemera. Obrajii ti se inrosisera, iar respiratia iti parea sacadata, te chinuiai sa nu inhalezi aerul unui ianuarie intarziat. Tineai in mana o orhidee, insa ti-a tot cazut in timpul plimbarii tale vicioase, pana te-ai saturat s-o ridici de fiecare data tot mai murdara si zdrentuita. Ai lasat-o acolo, pe scarile blocului, in locul in care-ti lasai si inima cand nu ieseam sa-ti zambesc la pervaz.
Stii iubitule, albastrul ochilor ti s-a decolorat cu timpul, iar mainile ti-au devenit ridate, semn ca dragostea ce mi-o porti iti mananca, incetul cu incetul, din frumusetea de fecior.

Ne vedem curand. Iubeste-ma cat mai poti.





0 zumzete.:

Trimiteți un comentariu