Fiindca tema la franceza m-a stresat atat de tare - m-am plictisit de scrisorele dragute si incredibil de ipocrite - am hotarat sa-mi revin putin facand o leapsa.
1. ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai ?
152. ce e mai rău, să eşuezi sau să nu încerci ?
Sa esuezi.3. dacă viaţa e atât de scurtă, de ce facem atât de multe lucruri care nu ne plac şi nu facem atât de multe lucruri care ne plac ?
Pentru ca suntem prea ocupati cu lucrurile care nu ne plac, ca sa le putem vedea pe cele care intradevar ne fac mai fericiti.4.când ţi se pare ca s-a vorbit şi s-a făcut tot ce era de vorbit şi de făcut, ţi se pare că ai vorbit mai mult decât ai facut ?
Da. Poate n-ar fi trebuit sa-mi dau cu parerea.5. dacă moneda naţională ar fi “fericirea”, cît de bogat ai fi ?
Nu prea stiu. Dar as vrea doar cateva poze care sa-mi aduca aminte cat de fericita eram inainte ca moneda nationala sa fie "fericirea".6. care este lucrul pe care ai vrea cel mai mult să îl vezi schimbat la oameni ?
God. Sa nu mai fie asa prosti.7. faci ceea ce ai visat să faci, sau faci ceea ce faci doar pentru că împrejurările te-au adus aici ?
Momentan n-am ajuns la stadiul asta, mai am putin si o sa descopar.8. dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ţi-ai trăi viaţa diferit ?
Nu. Doar ar trece timpul altfel, iar apoi, nu as avea de unde sa stiu ca nu voi intrece media de viata.9. eşti mai preocupat să faci lucrurile cum trebuie, sau lucrurile care trebuie ?
Sa fac cum trebuie :).10. dacă ar trebui să oferi un singur sfat unui copil despre viaţă, care ar fi ăla ?
Nu lasa adultii sa-ti omoare personalitate.11. ce-ai prefera să fii: un geniu stresat sau un prost fericit ?
Sincer, un geniu stresat. Prosti sunt marea majoritate, eu de ce sa nu fiu diferit ?! Fericirea mea ar reprezenta faptul ca oamenii prosti sunt fericiti pentru ceea ce le dau si nu starea mea sufleteasca de moment.12. ce-ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îţi mai faci amintiri de acum înainte ?
As prefera sa pierd totul din momentul asta.13. îţi mai aduci aminte de momentul ăla de acum 5 ani când erai extrem de nervos şi nefericit? mai are vreo importanţă acum ?
Nu prea. Atunci probabil eram suparata pentru cateva papusi.14. care este cea mai frumoasă amintire de-a ta din copilarie? ce o face atat de specială ?
Eu si mama alergand in holul casei.15. dacă ai câştiga 1 milion de dolari, ai renunţa la ce faci acum ?
Da. As renunta la scoala si as face strict ce imi trebuie pentru cariera mea.16. când a fost ultima oară când te-ai aruncat cu capul înainte în ceva în care credeai din tot sufletul, deşi toţi te sfătuiau să nu încerci ?
Nu ma caracterizeaza.17. când a fost ultima oară când ţi-ai auzit sunetul propriei respiraţii ?
Acum.18. care e lucrul pe care l-ai dorit întotdeauna să îl faci şi încă nu l-ai facut? ce te opreşte ?
O sa am timp sa-l fac.19. care e lucrul pe care îl faci mai bine decât toţi ceilalţi pe care îi cunoşti ?
Ascult si judec.
Trei ceasuri gri s-au năpustit zilele astea asupra mea, începând cu dimineţile plăcute pentru irişi, ori cu cele în care ploaia înainta rapid, lovind pământul, dar sfârşind şi cu vălul de negură şi anxietate îmbrăcat de interiorul meu. Am gustat ieri dintr-o cafea ce-a îndrăznit să-mi scape din mâinile reci, mâini pe sub care vene de culoare albăstrie plimbă lichidul numit "viaţă". Pentru ca mai apoi să-mi cuprind neputinţa între ploape, sfărmând-o încet, ca pe-o durere mută ce încearcă a ţipa.
Am pierdut ceva vreme pe marginea unui scaun, privind peisajul amar şi mireasma umidităţii ce se învârtea pe afară. Gândurile m-au purtat pe holuri cu surâsuri şi-un chip copilăros cu gropiţă în bărbie mi-a arătat ochii săi sculptaţi în culoarea lemnului de castan, încă verde. Dar nimic din toată această şaradă a interiorului nu s-a comparat cu parcurgerea acelui drum, veşnic şi sacru, între indiferenţă şi o picătură de culoare în obraji.
De ceva vreme m-am apucat sa citesc ce-mi trebuie pentru admiterea la jurnalism si i-am cerut parerea si profului de romana. Recomandarea lui a fost sa fac in fiecare zi rezumatul unui text/fragment/roman/etc. Ok. Azi, din intamplare cautam ceva de citit si am zis sa incerc sa fac rezumatul unui fragment din scrierile lui E. Cioran. Am ales "Pe culmile desperarii" necrezand ca ma va afecta asa mult lectura. Nici nu stiu cum sa explic, pur si simplu a fost ciudat. Sentimentul pe care mi l-a transmis mi-a taiat orice zambet, orice speranta sau vis. Nu ma asteptam, am mai citit de Cioran, dar niciodata nu m-a influentat in felul asta, ori poate trec eu prin cunoscuta depresie de toamna si acum sunt mai vulnerabila decat de obicei. Toamna mereu mi s-a parut frumoasa, tocmai pentru ca e asa goala de viata si culoare, e pe moarte, e suferinda, e arta pura. Apoi, am incercat sa evit si sentimentul de vinovatie, care ma cuprinde, insa nimic nu pare sa-l clinteasca din loc, el inca ramane acolo punand stapanire pe mine.
